Luigi Pirandello

Liolà

in lingua siciliana

Edizione di riferimento

Opere di Luigi Pirandello, Maschere nude, Nuova edizione diretta da Giovanni Macchia, a cura di Alessandro D’Amico, vol. I, I Meridiani, Arnoldo Mondadori, Milano 1997 IV edizione, che riprende quella, bilingue, pubblicata dall’editore Formìggini nel 1917

AVVERTENZA*

Questa commedia, rappresentata per la prima volta la sera del 4 novembre 1916 dalla Compagnia comica siciliana di Angelo Musco al teatro Argentina di Roma, è scritta nella parlata di Girgenti che, tra le non poche altre del dialetto siciliano, è incontestabilmente la più pura, la più dolce, la più ricca di suoni, per certe sue particolarità fonetiche, che forse più d’ogni altra l’avvicinano alla lingua italiana.

Non per tanto, la maggioranza degli spettatori, che pure con facilità intende gli altri lavori del nuovo teatro siciliano, stentò molto (com’ebbe a rilevare quasi unanimamente la critica teatrale dei giornali romani) a intender questo. La ragione è semplicissima. Quasi tutti gli altri lavori presentano personaggi, usi e costumi borghesi, e sono scritti, o recitati, in quell’ibrido linguaggio, tra il dialetto e la lingua, che è il cosìa detto dialetto borghese, siciliano qui, in altri lavori del genere, piemontese o lombardo, veneto o napoletano: dialetto borghese che, con qualche goffaggine, appena appena arrotondato, diventa lingua italiana, cioè quella certa lingua italiana parlata comunemente, e forse non soltanto dagli incolti, in Italia. Liolà, commedia campestre, fu recitata, per espressa volontà dell’autore, così com’è scritta, in pretto vernacolo, quale si conveniva ai personaggi, tutti contadini della campagna agrigentina.

Il che vorrebbe dire che, se i comici siciliani recitassero sempre e strettamente nel loro dialetto puro, non sarebbero più compresi, se non con molto stento, dai non siciliani.

Si deve perciò condannare a morte il nuovo teatro siciliano, appena osi varcare i confini dell’isola? Qualche critico ha pronunziato questa sentenza; ma tuttavia il pubblico seguita ad accorrere in folla alle recite della Compagnia comica siciliana del Musco.

Qui, badiamo, non si discute d’arte, ma solo del linguaggio come mezzo di comunicazione. L’opera di creazione, infatti, l’attività fantastica che lo scrittore deve fornire, sia che adoperi la lingua, sia che adoperi il dialetto, è sempre la stessa. E perché allora uno scrittore, se quest’opera dell’attività creatrice è pur la stessa, si serve del dialetto invece che della lingua, cioè d’un mezzo di comunicazione molto più ristretto? Non per ragioni d’arte, evidentemente; ma per altre varie ragioni che restringono tutta la letteratura dialettale come conoscenza, giacché sono appunto ragioni di conoscenza, della parola o delle cose rappresentate. O il poeta non ha la conoscenza del mezzo di comunicazione più esteso, che sarebbe la lingua; oppure, avendone la conoscenza, stima che non saprebbe adoperarla con quella vivezza, con quella natività spontanea che è condizione prima e imprescindibile dell’arte; o la natura dei suoi sentimenti e delle sue immagini è talmente radicata nella regione di cui egli si fa voce, che gli parrebbe disadatto o incoerente un altro mezzo di comunicazione che non fosse l’espressione dialettale; o la cosa da rappresentare è talmente locale, che non potrebbe trovare espressione oltre i limiti della conoscenza della cosa stessa. Una letteratura dialettale, in somma, è fatta per rimanere entro i confini del dialetto. Se ne esce, potrà esser gustata soltanto da coloro che di quel dato dialetto han conoscenza e conoscenza di quei particolari usi, di quei particolari costumi, in una parola di quella particolar vita che il dialetto esprime.

Luigi Settembrini, come qualche altro critico volle generosamente ricordare, faceva obbligo agli Italiani di conoscer questo dialetto siciliano, che fu veramente ed è lingua più che dialetto, non solo per la sua antichissima tradizione letteraria, ma anche per il suo vario e complesso stampo sintattico, ricco di sottilissimi nessi, come per copia e colorita efficacia di vocaboli. Aspettando che gl’Italiani acquistino (se mai vorranno) questa conoscenza, l’autore del Liolà presenta qui, accanto al testo dialettale, la traduzione della commedia in una lingua italiana che vuol serbare fin dove è possibile un certo colore, un certo sapore del vernacolo nativo.

PERSONAGGI

Neli Schillaci, detto Liolà

Don Simone Palummu, ricco massaro

La zia Croce Azzara, sua cugina

Tuzza, figlia della zia Croce

Donna Mita, moglie di don Simone

La zia Ninfa, madre di Liolà

La gnà Gesa, zia di donna Mita

La gnà Càrmina, detta la moscardina

Ciuzza, Luzza, Nedda, giovani contadine

Paliddu, Tiniddu, Caliddu, i tre cardelli di Liolà

Campagna agrigentina. Oggi.

PRIM’ATTU

Appinnata tra la robba e lu magasè, la stadda e lu parmentu d’ ’a zâ Cruci Azzara. ’Nfunnu, campagna cu ficudinnia, mènnuli, olivi. A manu dritta, sutta l’appinnata, la porta di la robba, ’na jttèna, ’u furnu. A manu manca, la porta d’ ’u magasè, ’a finestra d’ ’u parmentu e n’autra finestra cu ’a grada. A mmuru, aneddi pi li vèstii.

È di sittèmmiru, e si scaccianu li mènnuli. Supra du’ banchi a fòrficia stannu assittati Tuzza, la gnà Gesa, la gnà Càrmina ’a muscardina, Ciuzza, Luzza e Nedda e scaccianu a petra sutta e petra supra. ’U zû Simuni Palummu cci fa la guardia; la zâ Cruci va e veni.

’Nterra, sacchi, gistri, coffi e scorci.

Quannu si jsa ’u sipariu, li fimmini, scacciannu, cantanu a coru la «Passioni».

coru:     E Maria darrè li porti,

chi sintìa li currïati:

«Nun cci dati accussì forti,

su’ carnuzzi dilicati!"

zâ cruci: (vinennu d’ ’a porta d’ ’u magasè cu ’na coffa di mènnuli): Va’ va’, picciotti, ca l’urtimi su’! ’Na juntidda l’unu, e cu la manu di Di’ p’ aguannu ’a scacciatina è finuta.

ciuzza, luzza, nedda: Ccà a mmia, zâ Cruci! dassi ccà! dassi ccà!

zâ cruci: Lesti lesti, ca faciti a tempu d’acchianari ô paisi a jìrivi a sèntiri ’a santa missa!

ciuzza: Chi missa cchiù, zâ Cruci! Si fici tardu!

luzza: Avanti ca nni vistemu!

gnà gesa: Già, pirchì v’aviti a vèstiri pi sintìrivi ’a santa missa!

ciuzza: Ge’, gna comu, vistuti accussì?

nedda: Iu, si pozzu, cci scappo accussì comu sugnu!

Zâ cruci: Jamu, jamu, picciotti, ’un pirdemu tempu!

coru:           «O Juanni, purtamicci!»

«O Maria, ’un po’ caminari!»

don simuni: E finitila cu sta Passioni! Mi stati stunannu di stamatina! Scacciati senza cantari.

luzza: Tant’anni, scacciannu, s’ha cantatu! Maria, ch’è cardaciusu vossia! E chi è?

gnà càrmina: ’Ncapu all’arma so’, don Simu’: ’u vidi? nni sta facennu travagliari puro ’a santa duminica!

don simuni: Iu? Ccà, ’a zâ Cruci.

zâ cruci: Ah pi ccu’, pi mmia? Avi tri jorna ca mi dati focu, vecchiu rummuluni, c’aviti a vìnniri ’a ’ntrita!

don simuni: Gnursì, tutta sta bella ’ntrita, cuscina! Cchiù i vuci ca ’i nuci.

gnà càrmina: E chi senti dici, don Simu’, ca nun nni voli dari mancu a bìviri comu livamu manu?

zâ cruci: Chi? V’avi a dari a bìviri, ca fu di pattu!

don simuni: Ma chi pattu e pattu, cuscina! Chi diciti veru? Pi quattru scorci!

zâ cruci: Su’ chiddi chi su’, e tantu basta. ’A prumissa è debitu. E ora vi fazzu a vìdiri iu comu si fa. Vu’, gnà Gesa, curriti â robba di vostra niputi e vi faciti dari ’na lancedda di vinu! Bedda china, ah? Curriti!

gnà gesa: Chi curru! S’ ’un m’ ’u cumanna iddu!

don simuni: Ah chi supra ’u seriu allura ’un ci vuliti cridiri, cuscina, ca sugnu cunzumatu iu aguannu, e

chi m’hannu a scippari l’occhi, s’accattu cchiù fruttu all’arbulu l’annu chi veni?

ciuzza: E bonu, zû Simu’! N’atr’annu, Diu pruvidi.

luzza: C’ ’un si sapi ’i mènnuli comu su’?

nedda: Leggi aguannu, càrrichi l’annu chi veni.

zâ cruci: Si sapi: un annu sì e un annu no.

don simuni: E l’aulivi? e la vigna? Chi cc’è sulu li mènnuli? Tutti li cimiddi di l’aulivi mmirmicatizzi ca fannu piatà! Ccà, basta nèsciri fora e taliari...

gnà càrmina: Ma all’urtimata vossia – oh! Chianci? Chi chianci? Si chianci fa rìdiri vossia! Avi ccà ’a parintuzza: vìdua cu ’a niputi orfana; s’ ’a stima cci vinni sgarrata, tuttu bbonu e binidittu.

ciuzza: Ccà a ’u sô sangu si nni vennu: restanu ’nfamiglia.

luzza: Chi si l’avi a purtari suttaterra?

gnà càrmina: Pi tutti sti figli chi avi... – uh! m’ ’u fici scappari!

Li fimmini, a sta ’mprudenza d’ ’a gnà Càrmina, restanu cugliuti cugliuti. Lu zû Simuni, cu ll’occhi ca jèttanu focu, si ’unchia pi scattari; si teni pi mmiraculu; si la scutta cu ’na gistra ca si trova davanti li pedi sfirrànnucci un gran càuciu e si nni trasi nn’ ’u magasè.

zâ cruci: Santa cristiana, chi facìstivu!

gnà càrmina: Gna s’ ’u scippa di ’mmucca a la genti!

ciuzza (cu aria di ’nnuccintedda): E chi è vrigogna p’un omu ’un aviri figli, zâ Cruci?

zâ cruci: Pipa tu! Ca li picciotti nni sti discursi ’un si cci hannu a ’mmiscari!

luzza: E chi cc’è?

nedda: È signu ca Diu nun cci nn’ha vulutu dari!

luzza: E pirchì iddu allura s’ ’a piglia cu sô muglieri?

zâ cruci: ’Nsumma, ’a vuliti finiri vuàtri? Jti a scacciari!

ciuzza: Livamu, zâ Cruci.

zâ cruci: E facitivi arrassu!

Li tri picciotti si tiranu ’nfunnu, attornu a Tuzza, ca ’un ha dittu una parola e si nn ’ha statu tutta ’ngrugnata; cercanu di smòvirla a parlari, ma Tuzza: cu ’na spinciuta di spaddi l’alluntana; iddi allura, ora una, ora l’autra, adasciu adasciu, s’avvicinanu ad ascutari zôccu dicinu ’ntra iddi ’a zâ Cruci, la gnà Càrmina e la gnà Gesa, e po’ lu vannu a rifiriri all’autri du’ ca nn’arrìdinu, facennu signi di nun fàrisi sèntiri).

zâ cruci: Haju la testa tanta, soru mia! D’ ’a matina sin ’a sira jttatu ccà, sempri cu stu catùniu!

gnà càrmina: ’Nnomu dò Patri... e c’ ’u voli di vossia ’u figliu?

gnà gesa: Gna comu! Chiancennu, ’u voli.

zâ cruci: Chianci... semu giusti... chianci p’ ’a robba... tanta bedda robba, c’â sô’ morti... ’Un si nni po’ dari paci!

gnà càrmina: E ’u lassassi chiànciri vossia, zâ Cruci! C’ ’un è megliu accussì pi vàutri? Anzi avi a prigari ô Signuruzzu.. .

zâ cruci: Uh, gnà Càrmina, semu di parenti cchiù di quantu capiddi haju ’ntesta.

gnà càrmina: E chi cci fa? sempri quarchi cusuzza cci avi a tràsiri a vossia, picca o assa’, secunnu ’u gradu d’ ’a parintela. Mi nni doli ’u cori, gnà Gesa, pi vostra niputi; ma s’ ’un cci su’ figli – taliati – si po’ asciucari ’u mussu, accussì!

gnà gesa: E si lu carricassi ’ncoddu lu grannissimu diavulu, a iddu e a tutta la sò robba, gnà Càrmina! Chi cridi? Nun nni po’ cchiù, nun nni po’ cchiù, dda povira armuzza ’nnuccenti di me’ niputi, sempri disgraziata di quannu nasci, sangu miu, urfanedda di patri e di matri, ca mi l’haju crisciutu iu, ’u sapi Diu comu! Di chistu iddu s’apprufitta, ch’è sula, ca ’un avi autru c’a mmia! Vulissi vìdiri s’avissi ’u patri, s’avissi un fratuzzu, ’un è veru c’ ’a trattassi accussì, ca pi mmiraculu nun si la pista sutta li pedi, e la chiama manciammàtula... ’Un si po’ crìdiri, ’un si po’ crìdiri tutti li disprezzi ca cci fa!

si metti a chianciri

gnà càrmina: Veru è, povira donna Mita! Cu’ l’avìa a ddiri, quattr’anni fa, ca parsi a tutti ’na furtuna... Ah! «Sunnu beddi li pruna e li cirasi...»

zâ cruci: E chi sintiti diri a la fini, ca ’un fu veru ’na furtuna? Ora va’, c’avemu a ddiri ca Mitidda, no p’offènnila, bbona picciotta, ma si putia sunnari ma’ d’addivintari ’a muglieri di don Simuni Palummu?

gnà gesa: Ma cu’ lu prigà, a iddu? cu’ cci ’u fici fari?

zâ cruci: Si lu sannu macari li surdi! Gna ’un semu tutti tistimonii ccà di comu tratta la prima muglieri, ch’era ’na vera signura, bon’arma, donna Rusaria?...

gnà gesa: Già! Pi tutti sti figli ca cci fici idda...

zâ cruci: Ma chi cci avîa a ffari idda? Un filu a la porta, puvuredda! D’idda ’un si nni putìa aspittari.

gnà càrmina: Chist’è veru, semu giusti. E la chiancì! la chiancì!

zâ cruci: La chianci ancora! Gna si si piglià, ccà, a Mitidda, sulu pi cchistu! Ora vera, chi cci avissiru mancatu partiti? Gna iu stissa, senza tanti stoni, c’ ’un cci avissi datu a me’ figlia? Nun vosi a nuddu! Tutti li parenti, quannu fu, cci manciammu la facci. Nenti. Dissi ca ’un vulia mèttiri a nn’àutra di lu nostru rangu ô postu di la morta, e ca si pigliava a la gnà Mita... a donna Mita, ora, sulu p’aviri quarchi figliu.

gnà gesa: E chi voli diri, ora, cu stu discursu vossia, ca manca forsi pi me’ niputi?

A stu puntu, Luzza, accustannusi pi ascutari, nni lu vutàrisi pi fari signu a li cumpagni, duna un sbattuni a la zâ Cruci ca si vota ’mmipirùta e l’ammutta supra a chiddi. Vuci e risati.

zâ cruci: Càzzica, c’ammiscaredda chi sì! Arrassu, figlia!

gnà càrmina: Bedda sciacquata, donna Mita... virmiglia pi daveru... vinni saluti!

zâ cruci: E chi ven’a ddiri chistu?

gnà gesa: Ah chi ven’a ddiri, santu Diu, ’un mi facissi parlari!... Ven’a ddiri ca iddu è vecchiu!

zâ cruci: Unni, vecchiu? chi vecchiu? Ah chi supra ’u seriu? Avi tantu di spaddi puru iddu! E si strèpita accussì p’aviri un figliu — omu è — è signu ca sapi ca lu po’ aviri!

gnà gesa: Avi a ringraziari a Ddiu, zâ Cruci, ca me niputi è onesta e ’a prova nun si po’ ffari. Ma cci dicu, priva di l’occhi, ca ’un sacciu quali santa di lu paradisu avissi risistutu a li maliminnitti ca cci sta facennu stu vicchiazzu, a li pistatini di facci davanti a cuegghiè... Vidissi ca di l’arma nesci, a vidìrisi accussì cimintata: «Ah, vu’ lu figliu di mia vuliti? E tiniti ccà ca vi lu dugnu!»

gnà càrmina: Ah, ’nzamà, Signuri!

gnà gesa: Cu’? me’ niputi?

gnà càrmina: Piccatu murtali, gnà Gesa! Diu nun voli!

gnà gesa: Gna prima la testa, ca fari chistu, me’ niputi!

gnà càrmina: Ah, certu, picciotta d’oru, si cci nn’è, donna Mita, saggia di nicaredda, ’un dicennu mancanza...

zâ cruci: E cu’ dici di no?

gnà gesa: E puru di chistu iddu s’apprufitta!

ciuzza: (di ’nfunnu, vidennu passari davanti l’appinnata la zâ Ninfa cu Paliddu, Caliddu, Tiniddu): Oh, ’a zâ Ninfa cu ’i tri cardiddi di Liolà!

luzza, nedda (battennu li manu): ’A zâ Ninfa! ’a zâ Ninfa!

ciuzza: (chiamannu): Paliddu! (lu nicareddu curri e si cci jetta ’mmrazza)

luzza: (c. s.): Caliddu! (c. s.)

nedda: (c. s.): Tiniddu! (c. s.)

zâ ninfa: Pi ccarità, picciotti, lassàtili stari! M’hannu fattu pàrtiri lu ciriveddu; viditi a chi ura mi ficiru riduciri pi jìrimi a sèntiri ’a santa missa?

ciuzza: (a Paliddu ca teni ’mmrazza): Tu a cu’ vo’ bbeni?

paliddu: A ttìa! (si la vasa)

luzza: E tu, Caliddu?

CALIDDU: A ttìa! (si la vasa)

nedda: Tiniddu, e tu?

tiniddu: A ttìa! (si la vasa)

gnà càrmina: Ih, comu pari ca su’ figli di sô pa’! Li figli di lu lupu nàscinu cu li denti!

gnà gesa: Povira zâ Ninfa, mi pari ’a ciocca cu ’i puddicini!

zâ ninfa: Gna poviri ’nnuccintuzzi, senza mamma, chi cc’è ffari?

gnà càrmina: E ringraziassi a Ddiu, anzi, ca su’ tri! Cu stu principiu, ca tutti chiddi chi cci jèttanu si l’arricogli, putissiru essiri vinti, trenta...

zâ cruci: (facennu attu ca cci sunnu li picciotti): Vasciu ’u mètiri, gnà Càrmina!

gnà càrmina: E chi cc’è ddocu? Anzi, si vidi ca è di cuscenza...

zâ ninfa: Dici ca nn’avi a ffari un colleggiu; cci avi a ’nsignari a cantari; po’ si l’avi a mèttiri nnô ’na gaggia e si l’avi a purtari ô paìsi.

ciuzza: Veru, Paliddu? Nnâ gaggia, tu, comu un cardidduzzu? E sa’ cantari?

gnà càrmina: (accarizzannu ’i capidduzzi di Paliddu ’mmrazza a Ciuzza): Chistu cu’ è, ’u figliu di Rosa ’a favarisa?

zâ ninfa: Cu’, Paliddu? E cci criditi ca nun lu sacciu cchiù iu stissa? Ma mi pari Caliddu, ’u figliu di Rosa...

luzza: Cu’, chistu? Chistu, nenti! Chistu è figliu me’! E veru, Caliddu?

gnà gesa: Stàssitu frisca, figlia, si fussi veru!

zâ ninfa: (risintennusi): E pirchì?

gnà càrmina: Muglieri di Liolà?

zâ ninfa: No, nenti, chistu ’un l’aviti a ddiri, gnà Càrmina: ca si picciottu di cori cc’è, amurusu e rispittusu, è me’ figliu Liolà.

gnà càrmina: Amurusu? E comu! Centu nni vidi e centu nni voli!

zâ ninfa: Pirchì ancora è signu c’ ’un n’ha truvatu una (taliannu cu ’ntinzioni versu Tuzza) — chidda c’havi a èssiri... — Va’ va’ (si susi) lassatiminni jri, picciotti! (s’accosta a Tuzza) — Chi ha’, Tuzzidda? c’ ’un ti senti bbona, figlia?

gnà càrmina: Avi ’i cirifùsculi, oj, Tuzzidda!

tuzza: (sgarbata): ’Un haju nenti! ’un haju nenti!

zâ cruci: Lassàssila jri, zâ Ninfa, appi ’a frevi stanotti.

gnà gesa: ’Nzumma, livamu manu nàutri, è veru? Vegnu cu vossia, zâ Ninfa.

gnà càrmina: Bonu facìti! Cci arrivati p’ ’a missa dê signuri ô paisi!

zâ ninfa: Lassatimi stari cu sta missa dê signuri, pi ccarità! Ma ’u sapiti ca duminicadìa passata, ’un mi nni potti vìdiri? Nnomu dô Patri, dô Figliu, dô Spiritu Santu... — tintazioni di lu diavulu fu! Cu’ m’ ’u dissi? L’occhi mi jeru nni li vintagli di li signuri; mi misi a taliari sti vintagli e nun mi potti cchiù vìdiri ’a missa.

ciuzza, luzza, nedda: E pirchì? pirchì?

gnà càrmina: Chi cci vitti nnê vintagli dê signuri?

zâ ninfa: ’U diavulu, gnà Càrmina, ’un v’ ’u dissi? Comu si mmi s’avissi assittatu a lu latu pi fàrimi addunari di comu si facìanu ventu li signuri! Taliati:

s’assetta

tutti li signurini schetti, accussì

fa ’u gestu di mòviri lu vintagliu lestu lestu, fittu fittu, dicennu appressu, attrivita, a pricipiziu

«L’ê aviri! l’ê aviri! l’ê aviri!» Li signuri maritati accussì:

movi la manu chianu, plàcita, cu suddisfazioni)

«iu l’haju! iu l’haju! iu l’haju!» Mentri li poviri signuri vìdui, ’mmeci:

movi la manu cu abbannunu, di ccà e di ddà, comu si l’avissi stuccata)

«L’avìa e lu persi! l’avìa e lu persi! l’avìa e lu persi!»

ridinu tutti

Tintazioni di lu diavulu, v’assicuru! E a voglia ca mi facia ’a santa cruci!

luzza: E allura, oh! megliu nàutri! «L’ê aviri! l’ê aviri! l’ê aviri!»

ciuzza, nedda (’nsèmmula cu Luzza): «L’ê aviri! l’ê aviri! l’è aviri!»

gnà càrmina: Bih, chi su’ cuntenti, taliàtili!

A stu puntu, di luntanu si senti la vuci di Liolà chi torna cantannu dô paisi c’ ’u carrettu.

cantu di liolà:   Passa vintidu’ jorna ca ’un ti viu,

 comu un canuzzu a la catina abbaju...

gnà gesa: Oh, eccu Liolà ca torna c’ ’u carrettu!

ciuzza, luzza, nedda: (currennu davanti l’appinnata cu li picciriddi ’mmrazza): Liolà! Liolà! Liolà!

zâ ninfa: Scinniti, scinniti sti picciliddi, picciotti, ca mi nni curru; pi ddaveru vasannò ’un mi cci fa arrivari cchiù a la missa!

liolà: Ih, gna bboni ccà ’i truvaru ’i matri, ’i picciotti! Ma tutti tri ’un putiti èssiri! Diu nni scanza! A terra sta truppa!

scinnennu di ’mmrazza dê picciotti, prima Paliddu, po’ Caliddu e po’ Tiniddu

E chistu è LI, e chistu è O e LÀ,

e tutti tri chi fannu LIOLÀ!

mentri li picciotti rìdinu e bàttinu li manu, s’accosta a so’ matri

E vossia ancora ccà è?

zâ ninfa: Mi nni staju jennu, mi nni staju jennu...

liolà: Unni? Chi si nni voli acchianari ô paisi, a st’ura? Va’, s’ ’a scurdassi ’a missa pi oj! — zâ Cruci, vossabenedica!

zâ cruci: Santu e fatti arrassu, figliu!

liolà: Arrassu? E si iu mi vulissi ’ncugnari?

zâ cruci: Gna pigliassi ’u lasagnaturi e ti lu sbattissi ’ntesta!

ciuzza: Pi faricci nèsciri ’u sangu pazzu!

liolà: Ah sì? E cci avissi piaciri tu ca mi facissi nèsciri ’u sangu pazzu? (l’afferra pi jucari e si la strinci)

luzza, nedda (affirrannu a iddu pi addifènniri Ciuzza): Oh, senza tuccari! calamu ’i manu! calamu ’i manu!

gnà càrmina: Chi pazzu, Maria! Va’, lassàtilu, picciotti! ’Un ’u viditi com’è vistutu latinu?

ciuzza: Uh, già! E chi è?

luzza: Maria Santissima, chi galantaria!

nedda: E dd’unni sbarcà stu ’nglisi? Chi è?

liolà: (dunniànnusi): Chi è? M’è ffari zitu! (tutti rìdinu)

luzza, nedda: Oh! Zitu! zitu!

bàttinu ’i manu

ciuzza: Cu quali diavula di lu ’nfernu?

liolà: Cu ttia, bedda, ’un mi vo’?

ciuzza: Focu e spirdi, Signuri!

liolà: E allura cu Nedda.

nedda: Focu e spirdi!

liolà: Mancu tu, Luzza? Va’, si pi ddaveru ti vulissi?

luzza: Mancu si mi tagliàssiru li manu!

liolà: Pirchì sapiti ca nun vi vogliu iu a nuddu di li tri! Ca vasannò lu sciusciu sulu nni vulìssivu! Ma chi nn’ê ffari di tri scramusci comu a vàutri? ’Na vasatedda, un pizzicuneddu, ’na sprimutedda cci pozzu appizzari! Ciuciareddi! Nun siti pi mmia!

D’un regnu di biddizzi e di valuri

avi a èssiri ô meno la riggina,

chidda chi mm’avi a vvinciri d’amuri,

chidda chi mm’avi a mettiri a ccatina.

ciuzza, luzza, nedda (battennu li manu): Ebbiva Liolà! ebbiva! ebbiva!

gnà gesa: E chi ll’avi, ’nfilati cu ’a guglia?

gnà càrmina: N’autra! n’autra, Liolà!

ciuzza, luzza, nedda: Si, sì, n’autra! n’autra!

liolà:                               Haju pi ciriveddu un firrialoru:

sciuscia lu ventu e mi lu fa girari.

Gira cu mmia lu munnu tutt’a ccoru,

e nun cc’è vversu ca si po’ firmari.

Canta n’arietta di ballu e si firrìa ’ntunnu battennu ’ncadenza li manu e li pedi, cu li tripicciliddi ca cci sàtanu attornu.

Oggi pi ttìa ti dicu ca nni moru,

ma tu dumani cchiù nun m’aspittari.

Haju pi ciriveddu un firrialoru,

sciuscia lu ventu e mi lu fa girari.

Ballettu cu li picciliddi c. s. Li picciotti e la gnà Càrmina bàttinu li manu e rìdinu, mentri la zâ Cruci si siddia.

gnà gesa: Ah bbonu, bbonu! E accussì tu la vo’ truvari la riggina?

liolà: E pirchì? Chi nni sapiti vu’ si ’un ’a truvavu; e si idda sapi pirchì dicu e fazzu accussì? Lu finciri è virtù; e cu’ ’un sapi finciri ’un sapi rignari!

zâ cruci: Basta, basta, picciotti! Finèmula ora! Lassàtimi arrizzittari!

gnà càrmina: Oh, ma chi veru allura don Simuni ’un nn’avi a dari a bìviri?

zâ cruci: Chi bìviri cchiù, scurdativillu! Doppu chiddu chi vi scappà dâ vucca!

gnà càrmina: Vidi ch’è bella chista! Si fu di pattu! ’U sa’, Liolà pirchì ’un nni voli dari cchiù a bìviri, don Simuni? Pirchì cci dissi ca ’un avìa figli!

ciuzza: Vidi s’è raggiuni chista!

liolà: Lassati fari a mmia, c’ora cci pensu iu!

va a la porta d’ ’u magasè e chiama

Don Simuni! Don Simu’! Ccà, vinissi ccà, ca cc’ê ddari ’na bbona nova!

don simuni: (niscennu d’ ’u magasè) Chi cc’è, chi ha’, pezzu di ciràulu!

liolà: Cc’è ca vinni ’na liggi nova, zû Simuni! fatta apposta pi nnàutri, p’alliggiriri li pupulazioni di li Calabrii e di la Sicilia! Ma nun è nova; cc’era, e l’avìanu livatu; ora ’a rimìsiru. Taliassi. Cu’ avi ’na troja ca cci fa vinti purceddi, è ’na ricchizza, è veru? si li vinni, e cchiù purceddi cci fa e cchiù riccu è! E accussì ’na vacca, quantu cchiù viteddi cci fa! Un povir’omu, ’mmeci, ccà, cu sti fimmini nostri, ca Di’ nni scanza, appena unu cci ’nfrunta, patìscinu subitu di stomacu, è ’na cunzumazioni! Ora ’u guvernu cci ha pinsatu. Misi ’a liggi, zû Simuni, ca ’i figli si ponnu vìnniri! Si ponnu vìnniri. E iu, taliassi ccà:

cci apprisenta ’i tri picciliddi

pozzu gràpiri putìa! Voli un figliu? Cci ’u vinnu iu! Ccà, chistu.

nni piglia unu

Taliassi com’è sciacquatu! Trùgliulu trùgliulu! Pisa vinti chila! Tuttu muddicuni! – Tinissi: cci ’u vinnu pi nnenti: p’ ’un varliri di vinu cirasolu!

(Tutti ridinu, mentri lu vecchiu, arraggiatu, si quartìa).

don simuni: Va’, vattinni, foddi! ca ’un haju piaciri di jucari cu sti cosi iu!

liolà: E cu’ joca? Ah cci pari ca jocu? Cci dicu pi veru! Vossia si l’accatta si ’un nn’avi, chi ’un è ’u stissu? Pirchì si nn’avi a stari accussì cu ’i pinni tutti arruffati comu un capuni malatu?

don simuni: (’nfuriannusi ’ntra li risati di li fimmini): Va’, lassatiminni jri, va’; vasannò ’un sacciu chiddu chi fazzu....

liolà: (tinènnulu): Nonsi, ccà! Chi s’avi a offènniri vossia? Ccà semu tutti a finàita, ’na ciuccata di furioti ca facemu tutti ’na famiglia, e una manu lava all’autra! – Iu sugnu figliularu; vossia nun cc’è...

don simuni: (c. s.): Cu’ t’ ’u dissi? cu’ t’ ’u dissi? T’ ’u vulissi fari a vìdiri iu!

liolà: (fincennusi spavintatu e scappannu pi ripararisi darrè li picciotti): Diu nni scanza! Oh! A mmia? Chi voli fari vìdiri quarchi mmiràculu vossia? (spincennu avanti ora l’una, ora l’autra di li picciotti) Ccà, cu cchista! cu cchista! cu cchista!

zâ cruci: Oh! oh! picciotti, unni semu? Finèmula cu stu jocu, ca ’un mi piaci!

liolà: E chi cc’è ddocu, zâ Cruci? ’Ncampagna semu: acchiana e scinni: cc’è cu’ sta ammuntata e cc’è cu’ sta appinnìnu. ’U zû Simuni sta appinnìnu. E basta! Vicchiareddu: è mònfrici, lascu, muddacchiaru, va’! Si cci dunanu ’na jtata, cci resta ’u stampu.

don simuni: (assugliannusìcci cu ’na manu jsata): E te’, pezzu di catapezzu, ca ti lu dugnu iu lu stampu!

liolà: (lestu, ridennu, affirrannucci a volu lu vrazzu): Eh, eh, zû Simuni, vivissi vinu firratu!

ciuzza, luzza, nedda: Chi è, chi è? chi è ’u vinu firratu?

liolà: Chi è? ca piglia un pezzu di ferru, l’arruventa, ’u metti dintra ’u bicchieri, e po’ s’ ’u vivi. Fa’ mmiraculi! – Zû Simuni, ringrazzi a Diu c’ancora ’un ’u spussèssanu!

don simuni: Ah sì? chi m’avìssiru puri a spussissari?

liolà: E pirchì no? Puru sta liggi po’ vèniri dumani. Scusassi: ccà cc’è un pezzu di terra; si vossia si la sta a taliari senza faricci nenti, chi cci fa ’a terra? Nenti. Comu ’a fimmina! Chi cci duna ’u figliu? – Vegnu iu, nni stu sô pezzu di terra; l’azzappu; la conzu; cci fazzu un pirtusu; cci jettu ’u civu: spunta l’arbulu! A cu’ l’ha datu st’arbulu ’a terra? A mmia! – Veni vossia e dici no, è miu. Pirchì? pirchì ’a terra è sô? Ma la terra, beddu zû Simuni, chi sapi a cu’ apparteni? Duna ’u fruttu a cu’ la lavura! Vossia s’ ’u piglia pirchì cci teni ’u pedi supra e pirchì ’a liggi cci duna spadda. Ma ’a liggi dumani po’ vutari; e vossia allura l’ammùttanu cu ’na manu, e resta ’a terra, ca cci jettu ’u civu e sfuncia l’arbulu!

don simuni: Gna tu bbona longa ’a sa’!

liolà: No, nenti! Di mia ’un si nn’avi a scantari, zû Simuni! ’Un vogliu nenti iu! Cci lu lassu a vossia di lammicàrisi lu ciriveddu pi tutti li sô bbeni e di jri cu l’occhi comu li lucirtuluna!

Arsira mi curcavu a lu sirenu;

li stiddi foru ca m’arripararu:

lu litticeddu, un parmu di tirrenu;

lu chiumazzeddu, un carduneddu amaru.

Làstimi, fami, siti, cripacori:

chi mi nni ’mporta, si sacciu cantari?

Cantu, e mi s’arricrìa tuttu lu cori;

cantu, ed è mia la terra e miu lu mari!

Basta ca cc’è lu suli e la saluti!

Picciotti beddi e picciliddi duci,

e ’na vicchiuzza ccà, comu a me’ matri!

abbrazza e vasa a sô matri, mentri li picciotti bàttinu li manu; po’ si vota a la zâ Cruci

Va’, c’avemu a ffari? zâ Cruci, chi s’hannu a purtari ’i sacchi d’ ’a ’ntrita nnô magasè d’ ’u zû Simuni? Pronti! Picciotti, avanti, allistèmunni, ca ’u zû Simuni po’ nni duna a bìviri

trasi nnô magasè, e po’ d’ ’a porta si metti a carricari supra li spaddi di li fimmini li sacchi chini)

Ccà, tu Nedda! Marciamu! — Ccà, Ciuzza! Avanti! — A ttìa, Luzza! Marche!—A vui, gnà Càrmina! Chianu! —A vossia nicareddu, gnà Gesa! — E chistu ch’è ’u cchiù grossu di tutti mi lu càrricu iu! — Jamu, picciotti; jamu, zû Simuni!

don simuni: Ora vi vegnu a portu li grana, cuscina.

zâ cruci: Cu ’u vostru commudu, cuscinu; ’un manca tempu...

liolà: (a la zâ Ninfa): Vossia mi veni appressu cu ’i picciliddi, ca unu è certu ca cci ’u vinnemu! Vossabenedica, zâ Cruci.

s’abbia cu tutti li fimmini e lu zû Simuni; comu tutti nèscinu di ’nfunnu, torna ’nnarrè e dici â zâ Cruci)

Vidissi ca ora, comu m’allestu, cc’ê vèniri a parlari.

zâ cruci: A mmia?

tuzza: (sàuta ’mpedi, arraggiata).

liolà: Oh, e chi ti piglia, Tuzzidda? Grancu, chi fu?

zâ cruci: Chi veni a ddici stu discursu?

liolà: Mma’, nenti, zâ Cruci ora tornu cu ’u zû Simun, e nni parlamu.

Si nni va di ’nfunnu cu ’u saccu.

tuzza: (subitu, cu raggia): Vidissi ca ’un ’u vogliu! nun lu vogliu! nun lu vogliu!

zâ cruci: A ccu’? tu? a iddu?

tuzza:Cci voli vèniri a dumannari a mmia! Nun lu vogliu!

zâ cruci: Tu chi sì pazza? Chi ddici? E cu’ t’ ’u voli dari? Ma dimmi ’na cosa: e comu po’ ardiri iddu di viniriti a dumannari a mmia?

tuzza:Ma si cci dicu di no, ca nun lu vogliu!

zâ cruci: Rispunni a mmia! Scilirata, cu’ iddu ti mittisti? — Ah veru allura è? — Unni? quannu?

tuzza: ’Un facissi accussì, a la vista di tutti!

zâ cruci: ’Nfami! Scilirata, ’nfami! Ti cunzumasti?

affirrànnula pi li vrazza e taliànnula nni l’occhi

Dimmi chi cc’è! Ah... sì? Matri di Diu... Matri di Diu... — Trasi dintra, trasi dintra, trasi dintra...

Si la strascina dintra la robba e chiudi ’a porta. — Si sèntinu di dintra chianti e vuci; mentri di luntanu, d’ ’a robba d’ ’u zû Simuni vennu canti e soni di tammuru cu ’i ciancianeddi. Doppu un pezzu, la zâ Cruci nesci d’ ’a robba, tutta arrivugliuta cu li manu a li capiddi, e comu una foddi, senza sapiri chiddu chi ffa, si metti a rizzittari sutta l’appannata, firniticannu.

zâ cruci: La santa dumìnica... la santa dumìnica... E comu s’avi a ffari ora?... Ma i’ l’ammazzu... l’ammazzu... Oh Signuri, tinìtimi li manu!... Avi lu curaggiu di diri ca la curpa è me’, svrigugnata assassina! Me’! Pirchì m’avia misu ’ntesta di dàricci a sô ziu Simuni... e pirchì cci l’avia misu ’ntesta puru a idda, dici... (turnannu davanti la porta) Gna comu, pi cchistu t’avìatu a mèttiri cu ddu sfurcatu ’nfami?

tuzza: (affacciannusi a la porta, tutta scapiddata, pistata, ma attrivita comu ’na bestia feroci): Sissi, sissi!

zâ cruci: Trasi dintra, facci ripurbata! Nun ti fari vìdiri di mia nni stu mumentu, ca vasannò veru t’ammazzu!

tuzza: (tinennucci testa, pettu a pettu): Mi lassa parlari, sì o no, ca ’un cc’è tempu? Chi cci conchiudi ora cu li vastunati? Mi lassassi parlari!

zâ cruci: Ma taliati chi facci, Signuri! Avi lu curaggiu di parlari! E chi m’ha ddiri?

tuzza: ’Un voli sapiri pirchì mi misi cu Liolà?

zâ cruci: Gna pirchì sì ’na svrigugnata! ’na tinta svrigugnata, eccu pirchì!

tuzza: Nonsi! nonsi! Pirchì quannu ’u zû Simuni, a locu di mia, si piglià a dda santaredda di Mita, iu sapia ca sta santaredda si facia l’amuri cu Liolà!

zâ cruci: E chi cci trasìa cchiù Liolà, ’na vota ca Mita s’avia pigliatu a tô ziu Simuni?

tuzza: Chi cci trasìa? Ca cci ’u vosi livari! Pirchì Liolà, ancora, doppu quattr’anni, cci firriava ’ntornu, comu la farfalla a lu lumi! E chi avia aviri allura sta morta di fami? nun bastava lu maritu riccu? puru l’amanti fistusu?

zâ cruci: Ah, pi cchistu ti cunzumasti?

tuzza: Mi cunzumavu, sissi, è vero! fu ’na raggia di cori chi m’annurbà! Ma... pozzu cunzumari puru a idda! Persa cci sugnu... ma pozzu jttari a ssolu puru a idda!

zâ cruci: Chi dici? chi dici? Comu? Nun capisci c’ora ca sì ppersa, nun ti resta ca di maritàriti cu ddu jaccu di furca?

tuzza: Cu’? iu? Pi ffari arrìdiri tutti a li me’ spaddi? P’aviri un maritu ca sarria miu e di tutti? E nun l’ha vistu chi scialu ccà cu li picciotti? – Mma’! Mi cuntentu persa! ’U sapi pirchì? Pirchì lu me’ ddannu lu pozzu jttari ’ncoddu a cu’ mi lu purtà! Cunzumata iu, e cunzumata idda! – Chistu cci vulia diri.

zâ cruci: (stunata): E comu?... Oh Maria, pazza mi pari...

tuzza: Chi pazza, nonsi! Vidissi ca ’u zû Simuni...

zâ cruci (c. s.): ’U zû Simuni?

tuzza: (sicutannu): ’Un avi d’ora ca mi dici ch’è tantu pintutu d’ ’un s’aviri pigliatu a mmia.

accumincia, cu l’occhi lustri di malizia, a lisciarisi li capiddi e a rifarisi lu tuppu.

zâ cruci: ’U sacciu: l’ha dittu puru a mmia! E chi tu forsi?...

tuzza: Nonsi! Iu? Cu me’ ziu?

zâ cruci: Ma chi vo’ fari allura?

tuzza: Chi vogliu fari? Oh ma’: quantu parenti avi ’u zû Simuni? Cchiù di quantu capiddi avemu ’ntesta!

cci prisenta ’i capiddi ca si sta ’ntrizzannu

E figli, nenti! ’un n’avi! ’Un potti essiri prima, po’ èssiri ora!

zâ cruci: Chi cci vulìssitu diri... ca ’u figliu?... Va’, va’, vattinni, tintazzioni! Tu diavulu sì!

tuzza: Mi cci jettu a li pedi...

zâ cruci: Ma s’ ’un cridi ch’è sô?

tuzza: Ch’è babba vossia! – Basta, basta ca mi cci jettu a li pedi e cci ’u dicu... Chi nn’avi a ffari iddu? Iddu ’u figliu voli! E si lu po’ aviri accussì...

zâ cruci: Trasi... trasi dintra, ca sta vinennu cu Liolà.

Tuzza, subitu, dintra

Oh Signuri, e comu m’ê tèniri ora? comu m’ê tèniri?

Piglia ’a scupa e si metti a scupari tutti li scorci di li mènnuli, fincènnusi affacinnata ca ’un nni po’ cchiù. Vennu di ’nfunnu don Simuni e Liolà.

liolà: (a don Simuni): Vossia cci duna ’i grana a sô cuscina, e si nni va, ca iu cc’ê parlari.

zâ cruci: E pirchì? Chi avi forsi bisognu di jrisinni me’ cuscinu? Unni semu? Ccà me’ cuscinu, pi tô norma, è comu â sô casa! – Tu m’ha’ a parlari? – Trasiti, cuscinu, trasiti ccà dintra, ca cc’è Tuzzidda...

don simuni: Ch’ ’i pozzu dari a idda, ’i grana?

zâ cruci: Si cci li vuliti dari; e si nun ci li vuliti dari, è lu stissu, cuscinu! C’ ’un siti ’u patruni vu’? Putiti fari chiddu chi vuliti... Trasiti, trasiti, quantu sentu, ccà, zôccu m’avi a diri stu foddi...

don simuni: Nun cci dati cuntu, cuscina, ca vi fa firriari la testa comu n’anìmulu; comu l’ha fattu firriari a mmia. È foddi, foddi pi daveru!

trasi nni la robba

liolà: (vidennu c’ ’a zâ Cruci chiuj ’a porta di la robba appena trasutu ’u zû Simuni): Gna vero foddi mi pari ca sugnu...

zâ cruci: Chi ddici? Chi hai? Chi mm’ha’ ddiri?

liolà: Eh... cci vulìa fari un discurseddu, zâ Cruci, ma chi ssacciu! mi pari... mi pari ca è comu si già cci l’avissi fattu... – Vossia dici ca sugnu foddi... ’u zû Simuni dici ca sugnu foddi... e macari iu mi pari ca ora mi staju addunannu ch’è veru... – Cci vulìa vìnniri ’u figliu, zâ Cruci!... – Cchiù fuddìa di chista? – Lu voli gratis... E mi pari ca sta circannu la via p’avillu gratis...

zâ cruci: Ma chi diavulu dici? Chi fa’? Sparli? Chi sta’ dicennu? Cu’ ti capisci?

liolà: Nenti, mi capisciu iu, zâ Cruci... Vitti ca sô figlia Tuzza: ccà... comu iu cci dissi ca cci vulìa vèniri a parlari... chi ssacciu! fici un satuni...

zâ cruci: Già! Mi nn’addunavu puru iu. Chi vveni a ddiri?

liolà: E chi vveni a ddiri? Cci ’u dumannu a vossia chi fa tràsiri cu tanti millittarìi e cirimonii ddà dintra ’u zû Simuni, lu quali sta jttatu ccà d’annu e jurnata.

zâ cruci: E chi cci ha ddari cumanni tu a me’ casa, si ’u zû Simuni sta jttatu ccà e si trasi o nun trasi? Chi senti diri? Chi discursu mi sta’ facennu?

liolà: ’U discursu chi cci vulìa fari.

zâ cruci: Foddi sì!

liolà: ’U sacciu. Ma ’u me’ doviri, zâ Cruci, l’è ffari. Nun avi a mancari pi mmia.

zâ cruci: E chi è stu tô doviri?

liolà: Ora vegnu e cci ’u dicu. Vossia sapi ca ’un sugnu oceddu di gaggia. Oceddu di volu sugnu: oj ccà, dumani ddà; a lu suli, all’acqua, a lu ventu – cantu e mi ’mmriacu; e nun sacciu si mi ’mmriaca cchiù lu cantu o cchiù lu suli... – Cu tuttu chistu, zâ Cruci, sugnu ccà: mi tagliu l’ali e mi vegnu a chiùjri di mia stissu dintra ’a gaggia. – Cci dumannu ’a manu di sô figlia Tuzza.

zâ cruci: Chi? ’Nnomu dô Patri... chi dici? Gna tunnu allura ’u sensu ti partì? Me’ figlia? Iu? iu, dari la figlia mia, a ttia? Va’ va’ va’. Strata scanciasti! Mancu pi jucari l’ha’ ddiri!

liolà: E già... veramenti... cosa d’arrìdiri è... L’avissi a ringraziari, zâ Cruci, e cci avissi a basari ’a manu pi cchistu ca mi sta dicennu. Ma vidissi c’a sô figlia mi l’avi a ddari. No pi mmia – pi idda!

zâ cruci: Pi idda? Gna ’mpisa cchiuttostu, prima ca darla a ttia! Tu chi dici veru? Sulu ca fussi pazza! Una pazza sula si putissi pigliari un furfurinu comu a ttia! E nun ti basta d’aviri cunzumatu tri figli di mamma? Tu sì comu la serpi ’mpasturavacchi!

liolà: Va’, si nni jssi, ca ’un haju cunzumatu a nuddu iu!

zâ cruci: Tri figli! Chi ti nasceru suli? o chi su’ mme’?

liolà: Eh va’, ca vossia ’u sapi di cu’ su’, comu lu sannu tutti! Catapanotti di foravìa... Lu mali è furzari ’na porta chiusa e bbona guardata; ma cu’ camina pi ’na strata aperta e battuta... Ognunu, anzi, cci sacciu diri, nun s’avissi fattu scrupulu di jttari di bbanna cu lu pedi ogni ’ntoppu di sti strati. Iu, no. Tri armuzzi ’nnuccenti... pirchì? Stannu cu me’ matri, e nun farrìanu ’mpacciu, zâ Cruci. Su’ masculiddi e, quannu crìscinu, vossia ’u sapi, p’ ’a campagna, cchiù vrazza cc’è, cchiù rricchi semu. Massaru cci sugnu: garzuni, jurnataru, mitateri, putaturi, finaloru; fazzu di tuttu e ’un mi cunfunnu ma’: sugnu comu un furnu di pasqua, e putissi mantèniri un paisi sanu!

zâ cruci: Gna bbonu... vidi ora, figliu, a cu’ cci l’ha’ jiri a cuntari stu bello discursu, ca cu mmia è tempu persu.

liolà: Zâ Cruci, vidissi ca ’un m’avi a ddiri accussì; vidissi ca un galantomu sugnu e ’un vogliu fari ’nfamità a nuddu, e mancu vogliu ca nni facissiru l’autri sirvènnusi di mia! — M’ ’u facissi diri di sô figlia Tuzza, ’nfacci a don Simuni, ca nun mi voli!

zâ cruci: Nun ti voli! nun ti voli! nun ti voli! M’ ’u dissi idda stissa, ccà, ora ora, ca ’un ti voli! idda stissa! Lu vo’ sèntiri?

liolà: (ntra iddu, strincènnusi ’u labbru cu du’jta): Gna allura veru è!

fa pi jttàrisi a la porta di la robba; ma ’a zâ Cruci, pronta, si cci para davanti, e tutti du’ restanu a taliàrisi nnâ ll’occhi

Zâ Cruci!

zâ cruci: Chi è?

liolà: Vogliu ca mi lu dici idda, ’nfacci, e davanti a don Simuni!

zâ cruci: E batti! Nun avi cchiù chi diriti idda! T’ ’u staju dicennu iu, e tantu basta! Va’, vattinni; vattinni, sai? ca è megliu pi ttia!

liolà: Sissi. Mi nni vaju. È mmegliu pi mmia, certu; ma ’un è mmegliu pi nn’autra; e vossia mi sapi sèntiri! — Vidissi ca ’un cci arrinesci bbona, zâ Cruci!

cci metti un vrazzu sutt’ô nasu

Sciauràssi ccà!

zâ cruci: (arrassànnulu): Va’, ch’ê sciauràri!

liolà: C’ ’un ’u senti ’u fetu?

zâ cruci: Sì, di ddu malacunnutta ca sì!

liolà: Nonsi! ’U fetu d’ ’u mmistinu. ’Un sugnu omu, zâ Cruci, ca perdu pi ’na mala ’mmiscata. Pi ora, mi cogliu sta coffa e mi nni vaju.

zâ cruci: Va bbeni, va bbeni; fatti santu... e arrassu...

liolà: (mastichiànnu ’ntra li denti, ridennu e pigliannula larga pi passari davanti la porta chiusa di la robba, canta):

Nun è cosa ca pari ora com’ora (ah ah ah)

Scinni li scali, s’acchiani signura (ah ah ah)

E vidi ca resti cu ’i pedi di forààà...

gran risata finali

Vossabenedica, zâ Cruci!

Via di ’nfunnu. La zâ Cruci resta comu pigliata ’ntesta. Dopo tanticchia si grapi ’a porta d’ ’a robba e nèscinu don Simuni e Tuzza; l’una, tutta suttasupra, chiancennu; l’autru, accigliatu e custirnatu. Subitu la zâ Cruci fa signu a tutti du’ di stari zitti).

don simuni: (chianu): Chi è? Chi vulìa?

vuci di liolà: (di luntanu):

E vidi... ca resti... cu ’i pedi... di forààà...

don simuni: (a Tuzza): Ah... cu iddu?

Tuzza s’ammuccia ’a facci cu ’i manu

 E chi forsi ’u sapi?

tuzza: (subitu): Nonsi! Nonsi! Nun sapi nenti! ’Un ’u sapi nuddu!

don simuni: Sulu cu stu pattu, cuscina! Ca nun l’avi a sapiri nuddu! E lu figliu – è miu!

vuci di liolà: (di cchiù luntanu):

E vidi... ca resti... cu ’i pedi... di forààà...

SIPARIU

SECUNN’ATTU

Un pezzu d’ ’u casali. A manu manca, fin ’a cchiù d’ ’a mita d’ ’a scenà, la rubbicedda d’ ’a gnà Gesa. Si nni vidi l’affacciata e ’u latu mancu. Nni l’affacciata, la purticedda ca duna nni l’ortu, arriparatu (d’ ô spicu d’ ’a casa fin’a lu prosceniu) d’una sipala di ruvettu, cu ’na chiujenna puru di ruvettu nn’ ’u mezzu. Nnô latu mancu d’ ’a casa si vidi n’autra porta, ch’è chidda di fora. A manu dritta d’ ’a scena, ’a casa di Liolà, cu porta e du’ finestri. Tra la sipala di l’ortu d’ ’a gnà Gesa e ’a casa di Liolà è ’na trazzera.

Quannu si jsa ’u sipariu, la gnà Gesa è assittata nni ll’ortu, ca munna patati, c’un culapasta di stagnu supra li gammi. Li tri picciliddi di Liolà, Paliddu, Caliddu e Tiniddu, cci stannu atturnu.

gnà gesa: È veru ca tu sì giudiziusu, Paliddu?

paliddu: Sissi.

caliddu: E i’ midè!

gnà gesa: E tu, Tiniddu, ’un cci sì giudiziusu?

tiniddu: Sissi, giudiziusu.

gnà gesa: Ma cu’ è ’u cchiù giudiziusu di tutti tri?

paliddu, caliddu, tiniddu: Iu! iu! iu! no, iu! no no, iu! iu! iu!

gnà gesa: Bonu! bonu! Tutti tri ’un putiti èssiri! Paliddu è, ca è ’u cchiù granni; po’ cci addiventa Caliddu, e po’ all’urtimu Tiniddu. — Ora senti, tu ca sì ’u cchiù grannuzzu, Paliddu: mi sa’ jri a cogliri ddà... — ’u vidi ddà? —

cci ’nsigna a la sô manca, ’nfunnu, un puntu di l’urticeddu

tri tistuzzi di cipudda?

paliddu: Sissi! sissi!

fa pi curriri

gnà gesa: Aspetta!

caliddu: E iu, zâ Gesa? I’ midè cci ’a sacciu!

tiniddu: E i’ midè!

gnà gesa: Stati boni: una l’unu! vi nni fazzu cogliri una l’unu! Paliddu vi cci porta... Ddà, Paliddu, ’u vidi?

paliddu, caliddu, tiniddu: Sissi, sissi, sissi!

cùrrinu e scumpàrinu ’nfunnu, a manca

gnà gesa: Chianu! ’Un v’affuddati! Tri suli! Bonu, accussì, bonu! Chianu... chianu...

I tri picciriddi tornanu cu ’a cipudduzza ’nmanu.

 gnà gesa: Ah! Gna veru giudiziusi siti, e massareddi!

A stu puntu di dintra a casa di Liolà si senti ’a vuci d’ ’a za Ninfa ca chiama ô solitu so’.

vuci d’ ’a zâ ninfa: Paliddu! Caliddu! Tiniddu!

gnà gesa: Ccà cu mmia su’, zâ Ninfa!

zâ ninfa: (affacciannusi a la porta): Sempri jttati ddocu! Viniti dintra! subitu dintra! malacunnutta!

gnà gesa: ’I lassassi stari, zâ Ninfa: ’un mi dunanu fastidiu! Mi fannu anzi li sirvizzeddi...

zâ ninfa: Nnô casu, nni li mannati, gnà Gesa, ’un faciti cirimonii.

gnà gesa: ’Un dubitassi, stannu cueti cu mmia.

zâ ninfa: Cueti e ’un cci vol’àutru! (si nni trasi)

gnà gesa: Vasannò, a nn’autra tanticchia ca scura e veni ’u papà — chi fa, chi fa, ’u papà?

paliddu: (seriu seriu): Nni ’nsigna a cantari!

gnà gesa: E ’un vi sona nnô culiddu?

Di ’nfunnu a la trazzera scinni Ciuzza; si ferma e dici di supra la sipala.

ciuzza: Gnà Gesa, dici me’ ma’, si cci fa ’u piaciri, cci ’mpresta ’na tistuzza: d’agliu?

gnà gesa: E trasi, figlia: ddà (cci ’nsigna ’a porta d’ ’a rubbicedda) t’ ’u po’ pigliari.

ciuzza (spinci la chiujenna d’ ’a sipala e trasi): Tanti grazii...

po’, come si vidissi ora sulu ’i tri figli di Liolà

Ah, l’avi sempri ccà... Paliddu,

si cala e lu vasa

Caliddu... (c. s.) Tiniddu... (c. s.) ’Un hannu mamma, e tutti cci fannu di mamma, nicareddi...

gnà gesa: E macari tu cci vulissi fari di mamma, dici ’a virità!

ciuzza: Iu? chi cc’entra! — dicu pi carità, gnà Gesa!

gnà gesa: Gna comu, pi carità, certu! chi pi amuri?

ciuzza: Ma mi dicissi ’na cosa...

A stu puntu, eccu di ’ncapu ’a trazzera Luzza e Nedda ca s’affaccianu puru iddi a la sipala.

luzza: Zâ Gesa, nni voli? Uh, cc’è Ciuzza midè!

gnà gesa: Eccu ccà a l’àutri du’!

nedda: ’A vinemu ajutari, zâ Gesa! Chi sta munnannu ’i patati?

gnà gesa: Marasantissima, chi siti massari! E ’un ’u dicu iu? Ah chi cc’è ’u viscu ccà nni st’urticeddu? — Trasiti, trasiti, picciotti... Ma viditi c’ancora nun cc’è.

nedda: E cu’, zâ Gesa?

gnà gesa: Te’, muzzica ’u jteddu!

luzza (assittannusi supra li carcagna davanti â gnà Gesa): Dassi ccà, dassi ccà — haju ’u cutidduzzu — cci ajutu a munnari...

gnà gesa: Paliddu, va’ piglia ’na seggia...

nedda: Cci vaju iu, cci vaju iu! (va e torna cu tri seggi)

gnà gesa: Accussì v’assittati tutti beddi ccà – e sulu p’ ajutari a mmia, ah? – Ma ’mpozza ca tô matri, Ciuzza, sta aspittannu stu spicchiuzzu d’agliu?

ciuzza: Nonsi, pi stasira cci servi.

gnà gesa: E chi nu’ sta scurannu? Faciti cuntu ca a nn’autra tanticchia è ccà.

ciuzza: Ma cu’, zâ Gesa?

gnà gesa: ’U gattu! – Te’, mùzzica ’u jteddu puru tu!

luzza: ’A zâ Gesa senti diri pi Liolà!

gnà gesa: Uh, biniditta tutta! Gna ’u sa ca sì veru sperta, figlia?

ciuzza: Cci vulìa spiari, gnà Gesa, s’è veru ca Tuzza d’ ’a zâ Cruci cci detti ’a coffa.

gnà gesa (fincennu d’ ’un capiri idda, ora): E a cu’? a cu’?

luzza: Ah, ora muzzicassi ’u jteddu vossia!

nedda: Già! ’U dicinu tutti... Ma no idda, sô matri...

luzza: Chi è veru? Vossia ’u sapi?

ciuzza: Ma no, dicinu idda; ca ’un ’u vosi idda, Tuzza...

nedda: Chi idda e idda, si... – va’, nu’ mmi faciti parlari!

luzza: Ma iddu, Liolà, chi nni dici, zâ Gesa? chi nni dici?

gnà gesa: E chi nni sacciu iu? Jticcillu a spiari!

ciuzza: Pi mmia, cci haju gustu! bonu fu ca cci dèttiru sta lizzioni!

luzza: Cci haju gustu puru iu!

nedda: E puru iu, puru iu!

ciuzza: Ca cci paria ca tutti ’i fimmini, appena iddu facìa cu ’a manu accussì, s’avìanu a jittari dê finestri!

gnà gesa: Vàutri no, pi grazia di Diu, nuddu di li tri!

luzza: E cu’ lu calcula!

ciuzza: Cu’ lu cerca!

nedda: Cu’ lu voli!

gnà gesa: Gna ’un si sta vidennu?

luzza: Pirchì semu ccà, dici vossia?

nedda: Pirchì vulìssimu sèntiri, zâ Gesa, comu lu fa cantari lu dispettu!

ciuzza: Si l’avi a manciari vivu piccamora!

luzza, nedda: Chi fa, canta, zâ Gesa? canta? canta?

gnà gesa: (attuppànnusi l’oricchi): Oh! oh! picciotti, mi stati stunannu! chi vuliti di mia? Ora chiamu a zâ Ninfa e cci ’u dumannati a idda, si canta!

La zâ Ninfa, comu chiamata, s’affaccia a la porta.

zâ ninfa: Chi é, chi è, gnà Gesa? chi hannu sti picciotti?

luzza, ciuzza, nedda: Nenti, nenti, zâ Ninfa! – Vossabenedica, zâ Ninfa! – Uh, idda ccà era!

gnà gesa: Sunnu comu tanti lapi, zâ Ninfa! Assugliaru a mmia, ca vonnu sapiri...

ciuzza, luzza, nedda: ’Un è veru! nonsi! — Nenti, ’un è veru! – Chi cci dici?

gnà gesa: E chi cc’è? Vonnu sapiri si Liolà canta pi dispettu, ca dici ca Tuzza d’ ’a zâ Cruci Azzara nun lu vosi pi maritu.

zâ ninfa: Cu’, me’ figliu? Unni? Quannu?

ciuzza: Ah, nonsi, pi essiri veru, è veru: ’un l’avi a nigari vossia!

luzza: Minnali s’è veru!

za ninfa: E s’è veru, figlia – ca iu nun lu sacciu – Tuzza fici bonu, e cchiù bonu fici ’a za Cruci sô matri, c’ ’un cci ’u vosi dari. Matri iu – no, me’ figlia – ma mancu ’na tinta canazza spirduta cci vurrìa dari a unu come a me’ figliu Liolà! Vih vih vih vih, ch’è omu di maritarisi me’ figliu? Tutti li cchiù niuri piccatàzzi l’avi iddu! Guardativinni, picciotti! Comu di lu diavulu vi nn’aviti a guardari! E po’ cu tri picciliddi ccà... Va’ va’, a casa, viniti a casa, nicareddi...

A stu puntu, di ’nfunnu a la trazzera si sèntinu li vuci d’ ’a gnà Càrmina ’a muscardina ca veni cu li mani all’aria, tutta cannariata.

gnà càrmina: Gèsu! Gèsu! Gèsu! Chi cosi, Signuri, chi cosi chi s’hannu a vìdiri! Nun cci si cridi! Nun c’è cchiù unn’arrivari!

ciuzza: Uh, ’a gnà Càrmina! E chi avi ca va gridannu accussì?

luzza: Chi fu, gnà Càrmina? chi fu?

zâ ninfa: Chi jti gridannu? c’aviti?

nedda: Successi cosa?

gnà càrmina: (trasennu nni l’ortu): Chi focu ranni! chi focu ranni, gnà Gesa, a la casa di sô niputi!

gnà gesa: (satannu addritta): Me’ niputi? chi è? chi cci successi? parlati!

gnà càrmina: Sta facennu comu ’na Maria! Si pila tutta!

gnà gesa: Me’ niputi? Ma pirchì? Chi fu? Matri di Diu, lassàtimi curriri! lassàtimi curriri!

Si nni curri pi la trazzera, vutannu a manu manca.

gnà càrmina: (cci grida appressu): Sissi! currissi! Cci sta pigliannu un motu, puvuredda!

zâ ninfa, ciuzza, luzza, nedda: Ma chi fu? chi fu? parlati! chi fu?

gnà càrmina: Sô maritu, ’u zû Simuni, si misi cu sô niputi!

ciuzza, luzza: Cu Tuzza? cu Tuzza?

zâ ninfa: Gesù, chi purcarii!

gnà càrmina: E dici ca...

talìa d’una certa manera ’a zâ Ninfa e cu ’a manu cci fa signu: gravita

zâ ninfa: Gisuzzu! Signuri, scanzàtinni!

ciuzza, luzza, nedda: Chi dici? chi dici? chi ven’a ddiri?

gnà càrmina: Chi veni a ddiri! Sti cosi vàutri nun li putiti sapiri!

za ninfa: Ma è certu? è certu?

gnà càrmina: Certu? Iddu, iddu stissu, ’u zû Simuni, si nni jì a vantari cu sô muglieri!

zâ ninfa: Maria! Gna veru allura ’un cc’è cchiù unn’arrivari!

gnà càrmina: Si jì a vantari... — mi sapi sèntiri? — ca era veru ca nun mancava pi iddu! e chi si s’avissi pigliatu a sô niputi, a st’ura – no, unu – ma tri figli avissi pututu aviri!

ciuzza: Ma scusassi, ’un si parlava cu sô figliu Liolà Tuzza fin’ajeri?

zâ ninfa: Ti dissi ca di chistu iu nu’ nni sacciu nenti!

gnà càrmina: Oh, zâ Ninfa, chi? ’un facemu ora! chi fa, ’a parti, vossia? Chi voli cridiri ca ’u zû Simuni supra ’u seriu...? Và, si nni jssi! Matri e figlia, d’accordu, misiru ’u vecchiu nnô saccu!

zâ ninfa: Ma’, ma’, ma’, ma’!

gnà càrmina: ’Un cci cridi?

zâ ninfa: Pi me’ figliu ’un criu! Pirchì vuliti mettiri ’nmezzu a me’ figliu ora? Oh santa fidi!

gnà càrmina: Zâ Ninfa, li manu, tutti du’, mi facissi tagliari!

ciuzza, luzza, nedda: Sissi, sissi, veru è! avi raggiuni! sissi!

gnà càrmina: Sò figliu, sissi, cu idda, cu Tuzza! Tant’è veru ca cci la jì a dumannari a sô matri!

ciuzza: (a la zâ Ninfa): ’U sta vidennu ca è veru?

luzza: Gna s’ ’u sannu tutti!

zâ ninfa: E iu no!

gnà càrmina: (Si la tira arrassu; li picciotti chianu chianu cci vennu darrè, e idda ogni tantu si vota a taliarli cu tantu d’occhi): Ma sintissi a mmia! Fatta ’a frittata, di sô figliu nun n’àppiru cchiù chi nni fari; e allura idda, pezza di svrigugnata... mi capisci? cu sô ziu... pi ffàricci cridiri ca ’u figliu era sò!

zâ ninfa: Chi jiti dicennu, santa cristiana, chi jiti dicennu? Iddi, iddi, gnursì, ch’eranu comu lu catu e la senia, cuscinu e cuscina: jttatu notti e jornu ddà, purcarìa, ch’era la sparlacìa di tutti! Ma pirchì cci avi a tràsiri me’ figliu nni stu discursu?

luzza: Oh, eccu ccà donna Mita! eccu ccà donna Mita cu ’a gnà Gesa!

Donna Mita, tutta scapiddata, chiancennu, scinni pi la trazzera ’nsèmmula c’ ’a gnà Gesa, ca s’allattaria tutta comu si cci stassi scattannu l’arma, gridannu, currennu di ’ncapu ’a trazzera a la sipala, e di ccà ddà, cu li manu a sciancu, mentri nni ll’ortu li fimmini cunòrtanu a donna Mita.

gnà gesa: Figlia mia! figlia di lu me’ cori!... Diu cci avi a pinsari!... Li manu... li manu di supra cci misi... Vicchiazzu assassinu! vicchiazzu sciliratu! Di cchiù, di cchiù, li manu di supra! L’affirrà pi li capiddi e si la strascinà casa casa! Birbanti galiotu! Quantu mi nni vaju!... La lassu ccà... la cunsignu a vàutri ccà: iu mi pigliu la mantillina e mi nn’acchianu ô paisi! E’ jiri a ricùrriri a la giustizzia! ’Ngalera! ’ngalera avi a jiri!

gnà càrmina: Bonu! bonu faciti! Nnô diligatu!

zâ ninfa: Chi diligatu! Sintiti a mmia, nnô n’abbucatu aviti a jiri cchiuttostu!

gnà gesa: Nnâ tutti dui, nnâ tutti dui vaju! ’Ngalera avi a jiri stu vecchiu scumunicatu, c’appi lu curaggiu di diri ca lu figliu è sô, com’è veru ca lu sangu di Gesù Cristu è nnô càlaciu di la santa missa!

zâ ninfa: (attuppannusi l’oricchi): Maria, chi cosi!

gnà gesa: E ’ngalera puri sti du’ ’nfamazzi, matri e figlia! Cajordi! Cajordi! Lassatiminni jiri... Cci arrivo di notti ô paisi... ’un fa nnenti... v’ê scuro nni me’ soru Tina... Tu ccà, Mitidda, sì a la tô casa... ’nmezzu sti vicineddi... Ti chiuj... ti chiuj bbona, di ccà e di fora... e ’un cci vol’autru... mi nni vaju... mi nni vaju...

zâ ninfa: Nni l’abbucatu, sintiti a mmia!

gnà gesa: ’Ngalera! Assassini! Cajordi! ’Ngalera!

gridannu accussì, scumpari di ’nfunnu â trazzera

gnà càrmina: ’U mantinimentu cci l’avi a ddari pi forza!

zâ ninfa: Chi? Ah chi s’avi a spàrtiri? Chi cci la vo’ dari vinta tu, figlia? No, no! Tu sì la muglieri!

donna mita: Nonsi! nonsi! Iu nun cci tornu cchiù, mancu si m’ammàzzanu!

zâ ninfa: Comu ’un cci torni cchiù? E chi vo’ fari? Gna iddi chistu vannu circannu, figlia!

gnà càrmina: Si sapi! Jiri a spatruniari tutti du’, matri e figlia, nnâ casa d’ ’u vecchiu, e fari manciari li vùvita a muzzicuna a tutti l’autri parenti!

donna mita: Ah chi m’è ffari pistari? ammazzari? ’Un haju cchiù chi faricci cu iddu, ora! Appi di n’autra chiddu chi vulìa, e a mmia mi voli morta, mi vonnu morta tutti tri!

gnà càrmina: Chi dici? ’Na parola è, morta, donna Mita! ’Un cc’è ’a liggi? Sô zia currì apposta pi chissu ô paisi!

donna mita: Chi liggi! chi liggi mi jti dicennu! Quattr’anni, quattr’anni ca lu sapi Diu chiddu c’haju patutu! Appi lu curaggiu di dirimi a mmia, zâ Ninfa, a mmia, ’nfacci, ca nun m’avia a risicari di diri mali di sô niputi! Pirchì sô niputi, dici, è ’na picciotta onesta!

zâ ninfa: Onesta? Accussì ti dissi?

gnà càrmina: (battennusi ’u pettu): Maria! Maria! Maria!

ciuzza, luzza, nedda: Onesta oh! onesta, signuri me’!

donna mita: Gna comu! Onesta... Pirchì si misi cu iddu. E iddu cci avi a lassari tuttu, dici! Pirchì cci detti ’a prova ca nun mancava pi iddu, ma pi mmia! E dici ca ’a liggi anzi cci duvissi pinsari pi quannu a un omu ci càpita la disgrazzia di ’ntuppari cu ’na fimmina comu a mmia! Ah zâ Ninfa, lu cori mi parlava ca nun mi lu vulia pigliari! E ’un mi l’avissi pigliatu ma’, s’ ’un era ca...

gnà càrmina: Orfana, è veru, povira urfanedda ccà... c’avìa a ffari?

donna mita: A li spaddi di me’ zia, ca ’un cci potti diri di no... Era tantu cueta e cuntenti iu ccà, nni sta casuzza, nni st’urticeddu... Vossia ’u sapi, zâ Ninfa... sutta l’occhi sô... — Ma lu Signuri cci avi a pinsari, cci avi a pinsari, cci avi a pinsari a cu’ mi fici stu tradimentu!

gnà càrmina: (risuluta): Liolà avi a parlari, zâ Ninfa!

zâ ninfa: ’Nzunza, Signuri, pi l’arma d’un cani! Livativillu di ’mmucca a me’ figliu, gnà Càrmina!

gnà càrmina: Oh, picciotti, dicìtilu cca vàutri! L’occhi mi lassassi scippari! Zâ Ninfa, fu iddu! fu iddu!

ciuzza, luzza, nedda: Iddu! iddu! iddu!

donna mita: Iu sacciu ca Liolà mi vulia bbeni, quannu iu era ccà, zâ Ninfa... Ma chi curpa cci appi iu, s’era suggetta, e m’appi a maritari cu cu’ mi dissi me’ zia?

zâ ninfa: E chi vo’ diri, figlia, ca Liolà t’ ’u vosi fari pi sfreggiu, doppu quattr’anni?

donna mita: E chi sacciu! Chi sacciu!

gnà càrmina: Nonsi, chistu nonsi, donna Mita; nun lu criu mancu iu! Ma ora, s’è galantomu, Liolà avi a parlari! Liolà avi a jiri a gridari ’nfacci a ddu vecchiu scumunicatu zôccu cc’è sutta, lu ’ngannu di sti du’ cajordi, matri e figlia, pi cunzumari ccà una povira fimmina senza difisa di nuddu! Chistu, chistu avi a ffari, s’è di cuscenza sô figliu, zâ Ninfa! l’avi a jiri a spurcificari ddi du’ ’nfamazzi e svintari sta trama a ddannu ccà d’una ’nnuccenti!

È già sira. Si senti la vuci di Liolà ca torna à sô casa cantannu.

vuci di liolà:   Tutti l’amici me’ mi l’hannu dittu,

L’omu che si marita sta suggettu...

gnà càrmina: Oh, ecculu ccà, cu veni cantannu! Ora cci parlu iu! cci ’u dicu iu! E vossia midè, zâ Ninfa, cci l’avi a ddiri, ca chistu è casu di cuscenza, e sta trama s’avi a svintari, s’avi a svintari!

ciuzza, luzza, nedda: (affacciannusi di supra la sipala e chiamannu): Liolà! Liolà! Liolà!

zâ ninfa: Ccà, veni ccà, figliu!

gnà càrmina: Veni, Liolà!

liolà: (a li picciotti): Oh — li palummeddi!

gnà càrmina: Lassa ’i palummeddi! Vidi ca cc’è ccà donna Mita!

liolà: Oh, donna Mita... — e chi è?

gnà càrmina: Chi è? ca tu t’ha ffari di cuscenza, Liolà! Pirchì ccà donna Mita sta chiancennu e suffrennu pi ttia.

liolà: Pi mmia?

gnà càrmina: Sì, pi causa tô! Pi cchiddu chi tu facisti cu Tuzza d’ ’a zâ Cruci Azzara!

liolà: Iu? E chi? Chi stati dicennu?

gnà càrmina: Nun nigari, Liolà! ca vidi ca iddi ora, matri e figlia, vonnu fari cridiri a sô maritu, ô zû Simuni, ca ’u figliu è sô!

liolà: ’U figliu? Quali figliu?

gnà càrmina: Lu dumanni? Chiddu di Tuzza!

liolà: Pirchì? chi Tuzza è...? (fa un certu signupi ddiri: gràvita?)

zâ ninfa (a li picciotti): Va’, picciotti, va’ jtivinni, ca ’un su’ discursi pi vàutri!

luzza: Oh Maria Santissima, sempri cu stu: va’ jtivinni!

ciuzza: Sempri cu sti discursi, ha’ ddiri, ca ’un su’ pi nnàutri!

liolà: E chi discursi?

gnà càrmina: Chi fa ’u ’nnuccenti, Liolà? — Va’, vi nni jti, picciotti? ca ccà ’un putemu parlari, davanti a vàutri!

ciuzza, luzza, nedda: Vossabenedica, vossabenedica, zâ Ninfa! – Bona sira, donna Mita! – Salutamu, gnà Càrmina!

liolà: E a mmia nenti? ’un mi salutati?

ciuzza: Vattinni, ’mpusturi!

luzza: Malacunnutta!

nedda: Chi facci! Scanzàtinni, Signuri!

Si nni vannu pi la trazzera.

gnà càrmina (subitu, cu fforza): Lu figliu di Tuzza è tô, Liolà!

liolà: Va’, finitila, gnà Càrmina! Chi pi ddaveru di vizziu vi l’aviti pigliatu pi sti campagni campagni, ca ogni picciotta ca cci accumincia scuncertu e sputarizzu – cu’ fu? Liolà!

gnà càrmina: Ah perciò ’un è veru, ah?

liolà: Vi dissi finitila, ca ’un nni sacciu nenti iu!

gnà càrmina: E lu po’ nigari e’ â zâ Cruci tu cci jsti a dumannari ’a manu di s’ò figlia Tuzza?

liolà: Ah, pi cchistu? Ancora sintìa comu cci putìa tràsiri iu...

gnà càrmina: Nun lu neghi, ’u vidi? Nun lu po’ nigari!

liolà: Ma sì... accussì, pi jucari... di passaggiu... Mi truvavu a passari...

gnà càrmina (a la zâ Ninfa): ’U vidi ch’è veru? Ora cci avissi a parlari vossia, ch’è matri! Pirchì cu mmia stu beddu spicchiu s’ ’a piglia a rìdiri, mentri cc’è ccà una povira arma chi chianci, ’ncuscenza! ’U sta’ vidennu, Liolà!

liolà: E ’u viu ca chianci... Ma pirchì?

gnà càrmina: Ah pirchì dici? (pistannu un pedi) Parlassi vossia!

zâ ninfa: Pirchì ’u zû Simuni...

gnà càrmina: (Oh! si smuvì!) – Macari li manu di supra cci misi...

zâ ninfa: Ca dici ca ora d’idda ’un n’avi cchiù chi nni fari, pirchì sô niputi ora ’u figliu cci lu sta dannu idda...

liolà: E va beni, chistu l’haju ’ntisu. Mi nni doli ’u cori ccâ pi donna Mita; ma chi cc’è ffari iu?

zâ ninfa: ’U viditi, gnà Càrmina? Me’ figliu è Santa Chiara! Si fussi veru, nun lu nigassi!

gnà càrmina: E chi mi vulissi fari aggliùttiri ora ca pi nnenti iddu... accussì, pi jucari, jva a dumannari ’a manu di Tuzza? Iddu, ca ’un s’ha vulutu mai maritari?

liolà: Iu? Cu’ v’ ’u dissi? ’U m’haju vulutu mai maritari? Anzi, ogni cincu minuti...

gnà càrmina: Ah, maritari accussì... no pi veru!

liolà: Cu’ tuttu lu funnu di lu stomacu! Si nun mi vonnu, chi cc’è ffari? Mi vonnu tutti, e ’un mi voli nuddu! Pi cincu minuti, sì, comu mi jettu pi maritarimi... Avissi a curriri subitu un parrinu cu l’acqua biniditta! Nun curri nuddu, e si sconchiuj... – Te’ te’ te’, e Tuzzidda perciò... – Bonu s’ ’u fici ’u jenniru ’a zâ Cruci! – Ebbiva don Simuni! Cci vinni fatta... Gaddu è! vecchiu, ma ancora forti, si vidi... – Ah pi cchistu Tuzzidda allura?... e ch’era foddi ca si pigliava a mmia, cu stu capizzu chi cci avía cunzatu ccà a donna Mita? – Povira donna Mita, gna pacenza!

gnà càrmina: Va’ va’ va’ va’, quantu mi nni scappu, vasannò scattu! Quannu s’avi a ’ntuppari cu persuni ca la cuscenza si la jèttanu accussì sutt’ê pedi! Chi pozzu vìdiri sti cosi iu!

si nni curri cu li manu nni l’aria, facennu gesti di dispettu

zâ ninfa: Gna tunna foddi è... ’A cuscenza! Signuri me’, pi forza ’ntignata c’avi a èssiri comu dici idda!

liolà: E ’un cci dassi cuntu vossia! Jssi cchiuttostu a rizzittari susu sti criaturi, ca Tiniddu ccà s’addrummiscì.. .

zâ ninfa: Uh, già! Figliuzzu di lu me’ cori... E cu’ cci pinsà cchiù, poviru nicareddu?

si cala e lu chiama

Tiniddu... Tiniddu...

a Liolà

Va’, piglialu, jsalu tu... dunamillu ’mmrazza...

Liolà si cala, cci fa lu signu di la cruci supra, po’ cci frisca pi farlu arrisbigliari; ma vidennu ca nun senti, si metti a cantari battennu li manu la solita arietta di ballu, e Tiniddu allura si susi e accumincia a satari cu l’autri du’ fratuzzi; e accussì satannu, tutti tri, accumpagnati dô patri finu a la porta, si nni trasinu â casa.

donna mita: (susènnusi): Iu mi nni trasu. Vossabenedica, zâ Ninfa.

zâ ninfa: Si mmi vo’, figlia, ora c’arrizzettu sti picciliddi, scinnu ccà arrè cu ttìa.

donna mita: Nonsi, grazii. Mi chiuju pi nnotti, vossabenedica.

zâ ninfa: Ma cu’ sa, avìssitu bisognu di quarchi cosa, chiama, ’u senti? Nu’ semu ccà!

donna mita: Grazii, bonanotti. Bonanotti, Liolà.

La zâ Ninfa si nni trasi.

liolà: Chi scurati ccà stasira?

donna mita: Me’ zâ Gesa è ô paisi...

liolà: Chi jì a ricurriri?

donna mita: Dissi ca jva nnô n’abbucatu e nnô diligatu pi mmia.

liolà: E chi ’un vuliti forsi turnari cchiù cu vostru maritu ora?

donna mita: ’Un haju cchiù chi cci fari cu me’ maritu ora. — Bonanotti.

liolà: Chi siti locca, donna Mita!

donna mita: Eh... chi vuliti! ’Un putemu èssiri tutti sperti a sto munnu... Ven’a ddiri ca cci avi a pinsari Diu pi mmia!

liolà: Diu, già. — Cci avissi a pinsari. — Cci pinsà una vota. — Ma pi quantu bona siti, vu’, timurata, rispittusa di tutti li santi cumannamenti — no pi dirivi mancanza — ma certu ca ’un vi putiti paragunari a Maria Santissima.

donna mita: Iu? Chi diciti?

liolà: Si cci avi a pinsari Diu, scusati, comu? pi virtù d’ ’u Spiritu Santu?

donna mita: Va’ va’, quantu mi nni trasu... Chi vogliu sèntiri st’eresii?

liolà: Ch’eresii? Si vi staju dicennu anzi ca Diu certu nun vi po’ ajutari accussì?

donna mita: E chi sentu diri accussì iu forsi?

liolà: Gna comu, allura? facennu tutti sti curtigliarìi c’ha ffattu ccà ’a gnà Càrmina? O sti cursi ammàtula ô paisi di vostra zia Gesa? — Chi conchiujiti? Vuci... vastunati... abbucatu... diligatu... spartenza... — o puru, mettiri ’mmezzu a mmia, è vero? pi jiri a gridari ’nfacci a ’u zû Simuni ca ’u figliu di Tuzza è me’... — Cosi di picciliddi, donna Mita... — cosi veru di quannu iu e vu’, ccà, nni st’urticeddu, vi ricurdati? jucàvamu a maritu e muglieri, ca ogni tantu nni scippàvamu ’i capiddi e currìamu a ffari ’i facci provi davanti a vostra zia e a me’ matri... — vi ricurdati?

donna mita: Mi ricordu, sì... Ma ’un cci appi curpa iu, Liolà... Lu dissi puro a vostra matri ora... Lu sapi Diu, quannu mi maritavu, unni avia i’ lu me’ cori...

liolà: ’U sacciu puru i’, donna Mita. — Ma chistu ora ’un cc’entra. — Vi maritastivu, e ’un si nni parla cchiù.

donna mita: Vi nni staju parlannu — no pi cosa — ma pirchì mi dumannàstivu si m’arricurdava...

liolà: Sì, di quannu eramu nichi, ca nni sciarriàvamu e jìvamu a ricurriri... Ora ccà ’u discursu è n’autru. — Vu’ aviti tortu, e vostro maritu avi raggiuni.

donna mita: Iu, haju tortu?

liolà: Gna ’un aviti pirdutu... quant’anni? quattro? cincu? – Chistu è ’u vostru tortu! Vostru maritu si stanca. C’ ’un ’u sapìavu ca si pigliava a vu’ sulu p’aviri un figliu? Gna ’u figliu avía a èssiri! Aspetta oggi, aspetta dumani; all’urtimata, tantu dissi e tantu fici, poviru galantomu, fina ca truvà a nn’autra ca cci lu sta cumminannu a locu di vu’!

donna mita: E si Diu a mmia ’un mi nn’ha vulutu mannari?

liolà: E si vu’ aspittati ca chiòvinu ficu, o chi vi lavi a mannari Diu senz’èssiri Maria Santissima! Va’ jiti a spiari a Tuzza, ora, cu’ cci lu sta mannannu a idda!

donna mita: Lu diavulu, a idda!

liolà: Don Simuni.

donna mita: No! Lu diavulu! lu diavulu!

liolà: Don Simuni.

donna mita: Ah chi puru davanti a mmia lu nigati? È ’na ’nfamità chista, Liolà!

liolà: E perciò vi dicu ca siti locca! – Va’! fazzu comu dici ’a gnà Càrmina! Vaju nni don Simuni, è veru? Anzi, m’attaccu un campanazzu a lu coddu e vaju abbanniànnu a li campagni campagni e po’ strati strati pi tuttu ’u paisi: – «’Ntringhi ’ntranghi! ’ntringhi ’ntranghi! Lu figliu d’ ’u zû Simuni è me’! ’Ntringhi ’ntranghi! ’ntringhi ’ntranghi! Lu figliu d’ ’u zû Simuni è me’!» Cu’ cci cridi? Macari cci cridinu tutti. E iddu ’un cci cridi? – Chi conchiudi? Nun cci cridi pirchì nun cci voli cridiri! E po’ semu giusti! Chi forsi dumani nasci c’ ’u stampu ’nfrunti ca cc’è scrittu: Liolà? Così orbi su’, puru pi sô matri ca l’ha fattu! E mancu si l’ammazzanu iddu cridi c’ ’un è sô! né iu haju nuddu mezzu di faricci cridiri ch’è me’. E vu’ stissa, vu’ stissa, s’ ’un siti locca, cci aviti a diri ch’è veru...

donna mita: Ca è sô?

liolà: Ca è sô... ca è sô... ca ’un ha mancatu pi iddu, ma pi vu’! tant’è veru ca iddu lu sta avennu di Tuzza, e chi comu lu sta avennu di Tuzza, dumani lu po’ aviri di vu’.

donna mita: E comu?

liolà: Comu? ’Un v’ ’u staju dicennu? Comu lu sta avennu di Tuzza!

donna mita: Ah, no! chistu, no! chistu, nenti! Mma’, ’nzamà Diu!

liolà: E bonanotti, allura! Stativi cueta! Chi chianciti, si siti vu’? Chi jiti a ricurriri? chi vi nni scappati? cu ccu’ v’ ’a pigliati, si murati li passi? Chiddi vi ’nsìgnanu comu aviti a ffari e vu’ nun lu vuliti fari! Cci ’a lassati fari vu’ la ’nfamità, no iu! Pi cchistu iu haju nigatu e negu! Pi vu’, pi vu’ negu, pi lu beni vostru, pirchì nun cc’è autru mezzu ccà pi svintari sta trama! Ah vi pari c’abbruscia sulu a vui lu cori? ’U sapi Diu chiddu ca mi costa nun putiri gridari, nun ciatari di nenti! Quannu ivu ddà a ffari – ’ncuscenza – l’obbligu mio di galantomu, e mi dissiru di no, ca sutta l’occhi me’ la matrazza ’nfami fici tràsiri a iddu, a vostru maritu, unn’era Tuzza: lu vitti ’ntr’ôn quatru lu tradimentu; vitti a vu’, donna Mita; chiddu ca vi nn’avìa a vèniri, e dissi no, ca ’un avia a èssiri, e mi cusìvu li labbra, aspittannu stu mumentu! Sta ’nfamità ’un avi a passari, donna Mita! lu castigu cci l’avia a dari vu’! E Diu stissu ca vi lu cumanna! Nun s’avi a prufittari di mia sta ’nfami pi cunzumari a vu’!

dicennu st’urtimi paroli cci stenni un vrazzu a la vita

donna mita: (circannu di sfùjiri): No... no... lassàtimi, lassàtimi... Chistu nun lu farò mmai... no, no, nun lu vogliu fari.

tuttu nsèmmula s’arresta, suspisa, scantata, attisannu l’oricchi

–Ah... ssss... aspittati!... sento caminari... – cu’ veni?

liolà: Trasemu dintra!

donna mita: No... iddu... iddu è... sì! lu sô passu... scappativinni, pi carità!

C’ ’un satuni Liolà è â sô porta; donna Mita curri e si va ’ntana nnâ rubbicedda di sô zia, chiujennu chianu chianu ’a purticedda di l’ortu. Si vidi don Simuni cumpariri ’nfunnu, ’ncapu a la trazzera c’un lampiuneddu a catina ’nmanu; s’avvicina a l’autra porta d’ ’a rubbicedda, chidda di fora, e tuppìa.

don simuni: Gnà Gesa!... gnà Gesa!... Apriti, sugnu iu... —Ah, tu? Apri... Ti dicu, apri! Apri, vasannò ’a porta ’nterra jettu!... — Nenti, t’è diri ’na cosa... Mi nni vaju, sì mi nni vaju, ma prima apri...

S’apri a porta di ddà e don Simuni trasi. — Liolà d’ ’a sô porta allonga lu coddu ad attintari nni lu scuru di la notti e lu silenziu. Po’ si cogli tuttu, sintennu gràpiri ’a purticedda chi duna supra l’ortu.

donna mita: (aprennu e chiamannu forti): Zâ Ninfa! Zâ Ninfa!

Po’ si vota contra a sô maritu chi si fa avanti di dintra la rubbicedda e scinni nni l’ortu c’ ’u lampiuneddu ’nmanu

No, vi dissi no! vi dissi no! nun cci vegnu! nun cci vogliu vèniri cchiù! — Zâ Ninfa! Zâ Ninfa!

don simuni: Ah chi chiami? chiami ajutu?

zâ ninfa: (currennu d’ ’a sô casa e trasennu nni l’ortu): Mitidda, Mitidda, chi chiami a mmia? Ah, vu’, don Simuni!

don simuni: Bona sira, zâ Ninfa!

zâ ninfa: (a Mitidda ca s’arripara darrè li sô spaddi e si cci afferra a la vesta): Chi è? chi è, figlia?

donna mita: Cci ’u dicissi vossia, zâ Ninfa, ca pi mmia si favi a scurdari: ’un cci tornu cchiù, ’un cci tornu cchiù, mancu cu li carrabbineri! Cci ’u dicissi ca si nni po’ jiri unni sapi iddu, ca iu nun cci vogliu aviri cchiù nenti chi spàrtiri!

don simuni: Tu sì me’ muglieri, e ti nn’ha’ vèniri â casa cu mmìa!

donna mita: ’Un sugnu cchiù iu, no, vostra muglieri! Vacircativilla unn’è vostra muglieri, ca lu sapiti bbonu e ’un vi l’ê ’nsignari iu!

don simuni: Tu t’ha’ stari zitta, vasannò...

fa pi jittarisìcci supra cu ’na manu jsata

zâ ninfa: Bonu, bonu, don Simu’! E lassâtila armenu sfugari, santu nnomu di Diu!

don simuni: Nonsignura, zitta s’avi a stari, zâ Ninfa! S’ ’un ha saputu èssiri matri, avi a sapiri èssiri muglieri, armenu! E nun s’avi a sbuccazziari cchiù supra lu sangu me’!

zâ ninfa: Ma semu giusti, don Simuni! Chi su’ pritisi chisti? Cci ardi lu cori, puvuredda, doppu chiddu chi cci aviti fattu!

don simuni: Chi cci haju fattu, zâ Ninfa? Cci haju fattu ca mi la pigliavu di ’mmezzu la strata e l’haju misu nn’ôn postu ca nun si miritava!

zâ ninfa: Ge’, santu cristianu, gna accussì cci aviti a ddiri?

don simuni: Ah, zâ Ninfa, zâ Ninfa, nun è veru ca cci avissi fattu st’offisa iu a la sant’arma di me’ muglieri, s’ ’un era ca ’un sapia a cu’ avia a lassari la me’ robba! La me’ robba ca mi l’haju fattu all’acqua e a lu suli, a sudura di sangu, zâ Ninfa!

zâ ninfa: Va bbeni! Ma chi curpa cci avi ccà sta povira arma di Diu?

don simuni: Nun cci avrà curpa; ma mancu avi a parlari, si zôccu idda ’un mi sappi fari mi lu sta facennu n’autra!

donna mita: E chi vuliti cchiù di mia allura? Jtivinni nni chidda ca vi lu sta sapennu fari, e lassati cueta a mmia, chi di li vostri ricchizzi e di lu vostro onuri ’un sacciu chi mi nni fari!

don simuni: Tu sì me’ muglieri, ti dissi!

donna mita: Ddà, nni vostra niputi!

don simuni: Me’ niputi è me’ niputi, e tantu basta! Fu chiddu chi fu; e nun cc’è cchiù nnenti! — Iu haju bisognu di cu’ mi duna adenzia, zâ Ninfa!

donna mita: Gnurnò, vi dissi! Taliati, di notti e notti sdugnu pi li campagni!

zâ ninfa: Lassatila carmari tanticchia, don Simu’! Viditi ca lu corpu chi cci dàstivu fu forti assa’! Tanticchia di pacenza! Ca ora Mitidda si carma, è veru? e si nni va, bedda giudiziusa, a la sô casa...

donna mita: Nonsi... nonsi... è inutili, zâ Ninfa: nun cci vaju!

zâ ninfa: Ma ’u vidi ca iddu stissu ti vinni a pigliari fina ccà? e ti dissi puru ca ora ’un cc’è cchiù nenti, e c’ ’un avi cchiù unni jiri... — a nudda parti, è veru?

don simuni: La virità, sissignura. Ma quannu è ura — badamu! — lu figliu mi l’ê pigliari.

donna mita: Lu senti? E so’ matri, allura, m’avi a vèniri a pistari ’a facci a la me’ casa! C’ ’a scusa ch’è matri, certu ca ’un cci pô chiùjiri ’a porta ’nfacci! E iu m’ ê suppurtari chistu, zâ Ninfa? Ah chi cc’è cunzari vero lu lettu a tutti du’ cu li me’ manu a la me’ casa? E avi cori vossia di fariminni jiri?

zâ ninfa: Iu, figlia? e chi t’ê tèniri cu mmia a la me’ casa? T’ ’u pozzu diri pi ttia...

don simuni: Bah, a li curti: jamuninni, ch’è notti!

donna mita: No! no! Cchiuttostu mi v’ê jettu a lu vadduni!

zâ ninfa: Sintiti a mmia, zû Simuni, lassatila stari ccà armenu pi stasira! S’avi a carmari, è signu... Cu li bboni, a picca a picca, si pirsuadi... e viditi ca dumani... dumani torna, putiti èssiri certu...

don simuni: Ma pirchì avi a scurari ccà stanotti?

zâ ninfa: Pirchì... pirchì fra l’autri cosi... cci avi a guardari ’a casa a sô zia, c’appi acchianari ô paisi.

don simuni: A lu paisi? E pi cu’? pi mmia?

zâ ninfa: E bonu! Nnâ prima furia! — Va’, vajitivìnni, vajitivìnni... ca ora ccà Mitidda si chiuj bbona, è veru? e dumani torna!... Vajitivìnni, bona notti, don Simuni... Va’, tu, va’ accumpagnari a tô maritu e va’ chiùditi ’a porta di ddà; po’ ti chiuj puru di ccà, e bona notti. Bona notti, don Simuni... Chiudi, chiudi, Mitidda, bona notti...

Don Simuni trasi prima, scurdannusi nni l’ortu ’u lampiuneddu addumatu. Donna Mita, trasennu appressu a iddu, chiuj ’a purticedda di l’ortu.

zâ ninfa: (attravirsannu l’ortu e la trazzera): Mi pari ca ’a gnà Gesa raccumannà la pecura a lu lupu! (davanti ’a porta, s’arresta, vidennucci appustatu Liolà e cci dici chianu) Trasi, figliu, trasi... Nun facemu!...

liolà: Ssss... aspittassi, ch’ê vìdiri comu avi a jiri a finiri sta caddata... Si nni jissi, si nni jissi a dòrmiri vossia!

zâ ninfa: Giudiziu, figliu! giudiziu!

La zâ Ninfa trasi dintra. Liolà accosta ’a porta, e subitu, comu un saittuni, si jetta nni ll’ortu; tuttu cugliutu, darrè la sipala, acchiana ranti ranti fina ô spicu d’ ’a rubbicedda e si ’mposta longu longu ’ncugnatu a lu muru. Tuttu ’nsèmmula la purticedda si grapi arrè, e donna Mita, vidennu Liolà ddà a mmuru jetta una vuci, ma subitu si vota contra lu maritu ch’è dintra, p’un fallu passari).

donna mita: No, jitivìnni, vi dissi! vasannò chiamu arrè ’a zâ Ninfa! Jitivìnni!

don simuni (di dintra): E sta bbona, sta bbona, ca mi nni vaju!

Donna Mita trasi lassannu accustata ’a purticedda. E allura, mentri don Simuni nesci d’ ’a porta di fora, Liolà, strisciannu ranti ranti a lu muru, trasi di ccà, d’ ’a purticedda di l’ortu, e subitu la chiudi. Lu nesciri di don Simuni e lu tràsiri di Liolà s’hannu a vidiri nnô stissu tempu. Ma don Simuni, appena chiusa ’a porta di fora, si ferma e dici.

don simuni: Oh... oh... ’U lampiuneddu... ’u lampiuneddu... Mi scurdavu lu lampiuneddu... Chi dici? Ah, nni l’ortu? — Bonu, bonu... cci firriu di ccà...

Scinni pi la trazzera, trasi di la sipala nni ll’ortu, piglia di ’nterra lu lampiuneddu, lu jsa pi vidiri s’è addumatu bonu e dici.

don simuni: A lu scuru, pi li campagni, ’nzamà Diu, unu si po’ rùmpiri li corna...

E s’abbia pi la trazzera.

SIPARIU

TERZ’ATTU

’A stissa scena d’ ’u prim’attu. È tempu di vinnigna. Vicinu â porta d’ ’u magasè, si vìdinu gistri e panàra.

Tuzza è assittata ’ncapu â jittèna e cusi ’i robbi d’ ’a nascita d’ ’u nicu c’avi a vèniri. La zâ Cruci, c’ ’a mantillina e ’u fazzulettu ’ntesta, veni di ’nfunnu.

zâ cruci: Nuddu! Nuddu! Arricchèru tutti! ’Un voli vèniri nuddu!

tuzza: E c’ ’un ’u sapia vossìa?

zâ cruci: Chi sapia? Chi l’haju ’mmitatu forsi ad assittàrisi a tavula cu mmia, ca l’hannu a sdisonuri, sti facci fini, schifìi cu la luta, ca mi pàrinu tutti ’na punta di paìsi! Genti, signuri me’, ca ’un avi mancu ’na furciddata di paglia pi curcàrisi, li chiamu a guadagnàrisi lu panuzzu, nonsignura! a cu’ cci fa mali ’u vrazzu, a cu’ ’a gamma; hannu a jiri ccà, hannu a jiri ddà, o hannu pi li manu la pesta ca si li mancia!

tuzza: Cci haju piaciri! cci sta bbeni! Cci ’u dissi, ’un ci jssi! C’ ’un l’ha vistu? Semu ccà, ca cu jca talìa; nni pàssanu tutti dritti davanti comu tanti vastuna di scupa.

zâ cruci: È ’a ’mmìdia, ’un t’ha’ crìdiri chi è! la ’mmidiazza ca si li mancia vivi! Hannu la cuscenza cchiù lorda di la cammisa, e si fincinu sdignati! Mi tocca d’acchianari ô paisi, ’ntantu, a fari ’a chiurma pi sti quattru rappi di racina, ca si li stannu manciannu li lapi! L’arrizzittasti ’u parmentu?

tuzza: L’arrizzittavu, l’arrizzittavu.

zâ cruci: ’I gistri su’ ccà... Signuri me’, tuttu prontu, e mi mancanu li vrazza! Iddu sulu, Liolà, dici ca veni.

tuzza: Ah, si vosi attistari a chiamari a iddu?

zâ cruci: Apposta, sciccazza, apposta! pi ffari vìdiri c’ ’un cc’è statu nenti!

tuzza: Nenti? Lu sannu macari li muschi!

zâ cruci: Ma no pi iddu! Iddu l’ha nigatu ’nfacci a tutti, sempri — e mi costa! Veru picciottu di stomacu, ca nun mi lu cridìa! E quannu ’u nega iddu, lassa cantari all’àutri fina ca cci scatta lu feli, c’ ’un mi nni ’mporta nenti!

tuzza: Va bbeni! Ma i’ cci ’u dicu avanti: chiamà a iddu? e i’ mi ’nchiùju ddà intra e ’un nèsciu cchiù mancu ’u nasu fora â porta! ’Un ’u voli sèntiri, c’ ’un m’ ’u pozzu cchiù vìdiri davanti?

zâ cruci: Ora, ’assalarma? ora ’un t’ ’u po’ cchiù vìdiri davanti? Furca ca ti ’nfurca! Prima cci avìatu a pinsari!

tuzza: Ah chi sempri stu discursu avemu a ffari?

zâ cruci: ’Ntantu avi ’na pocu di jorna ca tò ziu Simuni ’un si fa cchiù vìdiri!

tuzza: E c’ ’un ’u ’ntisi ca si senti tintu, dici?

zâ cruci: Si cc’era iddu, a bon cuntu, mi livava di sti ’mpidùgli d’ ’a vinnigna! — Ma av’a nàsciri stu figliu! ’Un mi pari l’ura! Quannu l’avi ccà, ca ’nfacci a tutti l’ha ricunusciutu pi sô, a voglia ca s’ ’u chiama sô muglieri! ’A sô casa è ccà! Unn’è lu figliu è la casa!

A stu puntu s’apprisenta sutta l’appinnata tutt’allegra e cuntenti, russa ’nfacci, ’a gnà Càrmina ’a muscardina.

gnà càrmina: Cc’è prummissu, zâ Cruci?

zâ cruci: Oh, gnà Càrmina!

gnà càrmina: Vossabenedica! addiu, Tuzzidda! Vidissi ca vennu! vennu tutt’ ’i picciotti! Dissiru di sì!

zâ cruci: Ah, ora vennu? E chi successi? Vi viu accussì cuntenti!

gnà càrmina: Sissi, cuntenti sugnu! sugnu veru cuntenti!

zâ cruci: E d’unni viniti ca siti accussì russa?

gnà càrmina: Eh... vaju currennu sempri di ccà e di ddà, iu, unni veni veni, zâ Cruci! «Gaddina chi camina, s’arricogli c’ ’a vozza china». E po’, c’ ’un avemu a ffari ’a vinnigna? ’I picciotti midè vennu tutti cuntenti! Semu tutti una cchiù cuntenti di l’autra!

zâ cruci: E comu? li vitti ora ora cu tantu di mussu, comu cci dissi p’ ’a vinnigna, c’ ’un vulìa vèniri nuddu, e ora vonnu vèniri tutti e su’ cuntenti?

tuzza: Ora, si fussi di vossia, nun li vulissi cchiù iu, e mi nn’acchianassi ô paisi a fari ’a chiurma!

zâ cruci: E bonu, bonu! Mi piaci anzi ca si levanu sti cosi di ’mmezzu, tra vicini! Tutta sta cuntintizza cchiuttostu vulissi sapiri pirchì!

gnà càrmina: Gna pirchì forsi sàppiru, zâ Cruci, ca veni puru Liolà, e su’ cuntenti e cci vennu cu piaciri, pirchì stu Liolà, stu Liolà è ’na cosa ranni! Chiddu ca sapi fari stu Liolà nun si po’ cridiri e ’un si po’ pinsari! Pari c’avissi fattu lu pattu cu lu diavulu!

zâ cruci: E chi fici? chi fici?

gnà càrmina: Nenti, zâ Cruci, chi cridi? Metti nnô cori di tutti l’alligria! Una nni fa e centu nni pensa! E li picciotti, unni cc’è iddu, sciàlanu e vennu cuntenti... Canta... eccu, ’u sta sintennu? Veni cantannu cu li picciotti e li picciliddi ca cci abbàllanu ’ntunnu... Taliassi! taliassi...

Si senti cantari Liolà accompagnatu di tutti li picciotti «Nun mi maritu, no» — po’ trasi sutta l’appinnata, cu Ciuzza, Luzza, Nedda e cu Paliddu, Caliddu, Tiniddu e si metti a ’mpruvisari battennu li pedi ’ncadenza).

liolà:        Ullarallà!

va’ pistannu, cumpà!

va’ pistannu, va’ pistannu, va’ pistannu,

ca cchiù forti d’orellannu,

t’avi a vèniri chist’annu,

lu vinuzzu, Liolà!

Ullarallà! ullarallà!

coru:       Ullarallà! ullarallà!

liolà:         Ogni zuccu,

senza truccu,

si tu pisti bbonu, cumpà,

un varliri ti nni farà!

un varliri cchiù turcu d’un turcu,

ca ’nterra mi curcu

cu baschi di mari,

pirchì firriari

la testa mi fa!

Ullarallà! ullarallà!

coru:        Ullarallà! ullarallà!

liolà: Bedda zâ Cruci, nu’ semu ccà!

ciuzza, luzza, nedda: (bàttinu forti li manu, e po’ salutanu): Vossabenedica! vossabenedica! vossabenedica!

zâ cruci: Bih, lu cori! Comu siti veru tutt’allegri e fistanti! E chi fu stu focu ranni?

liolà: Nenti, zâ Cruci! «Cu’ cerca trova, e cu’ sècuta vinci!»

li picciotti ridinu

zâ cruci: E chi ven’a ddiri?

liolà: Nenti. Proverbiu.

zâ cruci: E iu allura, senti, nni sacciu n’àutru! «Sonu e canzuni, su’ cosi di ventu!»

liolà: (subitu): E ’u tavirnaru voli ’i pìcciuli! (autri risati e battuti di manu di li picciotti)

zâ cruci: Giustu è! Sapèmunni sèntiri perciò. Facemu comu orellannu, è veru, picciotti? E robba di picca...

gnà càrmina, ciuzza, luzza, nedda: Sissi! sissi! va bbeni! va bbeni!

zâ cruci: Beddi massari, allura, e cu versu! ’un cc’è bisognu ca v’ ’u dicu.

liolà: Cci purtavu ccà puru ’i picciliddi, p’ ’i coccia...

zâ cruci: Facisti bbonu. Basta c’ ’un s’appènninu ê furcini s’ ’un cci arrìvanu!

liolà: Nonsi, pi cchistu ’un cc’è periculu! Su’ ’nsignati comu a sô pa’! La rappa àuta, unni cu ’a manu ’un si cci arriva, nun si cogli e nun si cci dici ch’è gerfa!

ciuzza, luzza, nedda: Ah! ah! ah! ah! ah!

liolà: Chi cc’è di rìdiri? ’Un ’a sapiti ’a favula d’ ’a vurpi? Ma iu, no. Vasci vasci, chiddi di ’nterra, unni si cci arriva cu ’a manu. Quarchi cucciddu scurdatu, ’i nicareddi, e basta. Ccà ô parmentu è tuttu prontu?

zâ cruci: Tuttu prontu, tuttu prontu.

liola: (affirrannu li gistri e li panara e dànnuli a li picciotti e a li picciliddi): E allura, picciotti, ccà, pigliati... pigliati... pigliati... E jamu cantannu! Ullarallà! ullarallà!

via cu tutta la chiurma, cantannu

zâ cruci: (gridannucci appressu): Oh, picciotti, accuminciati di sutta, a ringu a ringu, acchianannu! E damu un occhiu a sti picciliddi!

po’ a Tuzza

Scinni cu iddi, ’assalarma! Cu’ mi l’ê guardari i’ sula lu ’ntressu?

tuzza: Nonsi, cci ’u dissi, ’un cci vaju!

zâ cruci: Ah chi cc’è jiri i’? Cu’ sa chi minnitti nni fannu, st’affamati! Ma chi hannu? chi hannu? ’U vidisti comu taliavanu? comu cci sfaiddiàvanu l’occhi? comu s’avìssiru pigliatu un ternu tutti!

tuzza: ’U vitti, ’u vitti.

zâ cruci: Pi stu foddi di Liolà! Vulissi sapiri chi cci vìdinu...

tuzza: Vidissi cchiuttostu ca sta vinennu ’u zû Simuni.

zâ cruci: Ih, gna vero malatu avi a èssiri! Talè comu jetta li pedi... Gè, com’ ’un fussiru sô!... du’ struncuna di ficudinnia, propria...

Si prisenta sutta l’appinnata, tuttu ’ngrunnatu, don Simuni.

don simuni: Salutamu, cuscina! addiu, Tuzza!

tuzza: Vossabenedica.

zâ cruci: Ah chi, cuscinu? ’Un mi pariti tuttu...

don simuni (grattannusi sutta la birritta): Avemu gua’, cuscina, gua’ cu la pala...

zâ cruci: E chi gua’? cc’è cosa? chi vi successi?

don simuni: Eh... a mmia... a mmia, no... pi mmia, anzi...

zâ cruci: Chi sta mmali forsi vostra muglieri?

don simuni: Eh... già, dici... dici ca... ’nzumma...

zâ cruci: ’Nzumma, chi? Parlati, cuscinu: haju ’a chiurma all’antu e m’è jiri a guardaci lu ’ntressu.

don simuni: E chi mittistivu manu â vinnigna?

zâ cruci: Gnursì, ora ora...

don simuni: Gna giusto oj, santu Diu? senza diriminni nenti?

zâ cruci: Comu! Avi du’ jorna c’ ’un vi faciti vìdiri, santu cristianu! ’Un avìamu ristatu pi passannajeri? V’haju aspittatu du’ jorna e misi manu. M’haju pigliatu anzi un saccu di còlari cu tutti sti vilinusi ccà, c’ ’un vulìanu vèniri... Ora, tuttu ’nsèmmula, vacircativillu pirchì, vìnniru beddi cuntenti comu ’na pasqua! Parteru cu ’i gistri. E i’ sugnu sula, ca sta signura ccà dici c’ ’un si voli scummudari!

don simuni: E sempri cu sta mmallitta prescia vu’!

cruci: Prescia? chi prescia? Li lapi si la stavanu manciannu tutta! Iddu ca su quattro coccia! E sparti, taliàtilu, sugnu i’ c’haju ’a prescia!

don simuni: ’Un dicu pi cchistu... ’un dicu pi cchistu sulu, cuscina... dicu pi tuttu... e dicu macari pi mmia! Nn’avemu a rumpiri sempri lu coddu nàutri, ’un avemu chi ffari, p’ ’un dari ma’ tempu a lu tempu!

zâ cruci: Oh! jamu sintennu, si po’ sapiri chi v’abbinni oj? o chi v’ ’a vuliti pigliari pi forza cu mmia?

don simuni: Nun mi la pigliu cu vu’, cuscina, no! cu mmia, cu mmia m’ ’a pigliu... cu mmia!

zâ cruci: P’ ’a prescia?

don simuni: P’ ’a prescia, gnursì, p’ ’a prescia...

zâ cruci: E supra di chi?

don simuni: Supra di chiddu ca portu ’ncoddu, ch’è un pisu ranni bastanti! Ajeri vinni nni mia me’ cumpari ’u zû Cola Rannisi...

zâ cruci: Ah, gnursì, ’u vitti passari. Passà di ccà.

don simuni: Chi vi dissi cosa?

zâ cruci: Gnurnò, nenti. Passà drittu.

tuzza: Passanu tutti dritti di ccà!

don simuni: Passanu dritti, figlia, pirchì ’a genti, cu mmia ccà, si figura... si figura chiddu ca pi grazzia di Diu nun cc’è! ’A cuscenza nostra è netta, ma l’apparenza...

zâ cruci: E bbonu! bbonu! Chistu ora ’u sapemu, zû Simuni, e l’avìamu a sapiri di prima! A parlàrinni cchiù!

a Tuzza, ammuttànnula arraggiata

Chì ti lamenti, tu n’autra, c’ ’a genti passa e ’un si vota!

don simuni: Cuscina, ma ’a facci m’ ’a màncianu a mmia!

zâ cruci: Oh, zû Simuni, chi discursu mi stati facennu oj? Sintemu chi diavulu vi dissi stu beddu cumpari zû Cola Rannisi!

don simuni: Mi dissi: – «Mallitta la prescia!» – comu v’haju dittu iu. ’Nfacci a me’ muglieri mi dissi ca s’ha datu lu casu, cuscina, d’aviri figli, no doppu quattr’anni, ma macari doppu quinnici anni di lu matrimoniu! Chistu mi dissi.

zâ cruci: Uh! Mi paria chi v’avia dittu! ’A genti ’un avi chi ffari, cuscinu, e sparla. — N’autri quinnici anni, già! Sissanta nn’aviti, e quinnici ca fannu sittantacincu! — Va’, vajitivinni! — A sissanta no!

don simuni: E cu’ v’ ’u dissi a sissanta no?

zâ cruci: Cu’ m’ ’u dissi? Gna ’a prova, scusati.

don simuni: Cuscina, ’a vera prova è n’autra!

zâ cruci: E quali?

don simuni: Ca me’ muglieri...

zâ cruci e tuzza: (scatasciannu): Chi?

don simuni: Sissignura... sissignura...

zâ cruci: Vostra muglieri? Gràvita?

don simuni: Mi lu dissi stamatina...

tuzza: (manciannusi li manu): Ah!... Liolà!

zâ cruci: Vi la fici? vi la fici?

tuzza: Liolà! Pi cchistu su’ tutti accussì cuntenti! «Cu’ cerca trova, e cu’ secuta vinci!»

don simuni: Oh... oh... ’un jamu dicennu ora!

zâ cruci: C’avìssivu ’u curaggiu di cridiri ca ’u figliu è vostru?

tuzza: Liolà! Liolà! Cci la fici! Cci la fici e mi la fici, assassinu!

don simuni: Nun jamu dicennu... oh! nun jamu dicennu...

zâ cruci: Accussì vi la guardàstivu la muglieri?

tuzza: E cci l’arricurdavu! centu voti cci l’arricurdavu, ca s’avia a guardari di Liolà!

don simuni: Oh, pi Cristu! ’Un vi mittìti ’mmucca a Liolà ca quannu me’ muglieri mi jittà ’nfacci pi ttia sta stissa cosa — ca era veru — iu t’addifinnivu e la fici terratrimari e stari zitta!

zâ cruci: E ora v’addifinniti a idda, vecchiu beccu, ’nfacci a n’àutri?

don simuni: (facennu pi jittarisicci a la facci): Oh, oh, cuscina, stati attentu comu parlati! Chi mi vuliti fari fari?

zâ cruci: E bah, livàtivi! C’aviti a ffari vu’? Comu si n’àutri ’un sapissimu ca iddu ’un cci trasi, né cci po’ tràsiri né picca né assà!

don simuni: Iu? E chi nni sapiti vu’?

zâ cruci: Gna, ’i provi, ’i provi! E vu’ midemma ’u sapiti, megliu di tutti l’autri!

don simuni: E quali provi? Si iu ccà ’un cci haju avutu chi spàrtiri, e haju fattu sulu opira di carità? Ma cu me’ muglieri cci haju statu iu!

zâ cruci: Gnursì, quattr’anni ammàtula! Va’ spiati, va’ spiati cu cci ha statu ora cu vostra muglieri!

tuzza: E opira di carità, po’ dici!

zâ cruci: Già, opira di carità, ca v’aviti jutu vantannu avanti a tutti, a vostra muglieri stissa ca ’u figliu ccà era vostru, pi pigliàrivi sta suddisfazioni, chi sapìavu d’ ’un putirivìlla pigliari di n’àutra manera! E ora viniti a ddiri ca cu vostra muglieri sì? Comu si n’autri ’un ’u sapìssimu, ’un ’u sapissimu!

tuzza: E basta! S’ ’u sapi, basta! chi cci parla cchiù? Basta!

zâ cruci: Ah, zitta m’ê stari? Accussì m’è cuitari, doppu ca iddu...?

tuzza: Chi va circannu cchiù vossia? Si si vulia pigliari lu me’, ca sapia di causa e scenza di cu’ era, e vulia fari crìdiri ch’era sô, si figurassi ora s’ ’un cridi ch’è sô chiddu di so muglieri!

don simuni: È miu, è miu, è miu, sissignura, è miu! E nuddu s’avi arrisicari di diri cosa contra di me’ muglieri, ca vasannò vi fazzu a vìdiri a Cristu sdignatu!

A stu puntu cumpari plàcita plàcita donna Mita sutta l’appinnata.

donna mita: Oh Maria, e chi è sta battarìa? Pirchì?

tuzza: (friènnu): Vattinni di ccà, Mita, vattinni! nun mi cimintari! Ca vasannò veru ’un sacciu cchiù chiddu chi fazzu!

donna mita: E pirchì, Tuzza? chi ha’?

tuzza: (jttannusi p’affirrarla): M’ ’a livàssiru davanti! m’ ’a livàssiru davanti!

don simuni (parànnula): Oh oh... unni jamu? Vidi ca ccà cci sugnu iu!

zâ cruci: Ha’ la facci di vèniri ccà? Nesci fora! nesci fora! Cci voli facci, Signuri! cci voli facci!

donna mita: Ma taliàti cu’ parla di facci!

don simuni: Vattinni, vattinni, ’a muglieri! Torna dintra, làssaci stari a mmia ccà!

donna mita: Gnurnò, aspittati, ca vi vogliu addifenniri, e vogliu dici ccà a Tuzza, ca cu’ tarda e nun manca, nun si chiama mancaturi! Tardavu, è veru; ma nun haju mancatu! Tu jsti avanti e iu ti vinni appressu.

tuzza: P’ ’a me’ stissa strata mi vinisti appressu!

donna mita: No, bedda! ’A me’ è dritta e giusta; ’a tô è ttorta e latra!

don simuni: ’Un ti pigliari còlari, ’un ti pigliari còlari, ’a muglieri, c’apposta t’ ’u fannu, pi ffàriti mali! Vattinni, senti a mmia, vattinni dintra!

zâ cruci: Ma taliàtilu, sintìtilu! comu si cci squaglia davanti ora! Chi s’avi a vìdiri, Signuri! chi s’avi a vìdiri!

tuzza: Ha’ raggiuni! ha’ raggiuni! ’A sapisti fari megliu di mia! Tu facisti fatti, e iu fici paroli!

donna mita: Paroli? Nun pari!

zâ cruci: Paroli, paroli, sissignura, avi raggiuni: paroli! Ca ccà nun cc’è lu ’ngannu chi pari! Lu ’ngannu è nni tia ca nun pari!

don simuni: ’Nzumma, l’avemu a ffinìri sì o no?

zâ cruci: ’U sta’ vidennu? Pi ttia cc’è tô maritu ca l’ammuccia! Ccà cc’era sulu lu ziu ca la vulia ammucciari! Ma me’ figlia, no! ’un ’u vosi ’ngannari a sô ziu, me’ figlia! Si cci jttà a li pedi, chiancennu, comu a Maria Maddalena!

don simuni: Ah sì, chist’è veru! chist’è veru!

zâ cruci: ’U senti? t’ ’u dici puru iddu ch’è veru! Iddu sulu, iddu sulu è la causa di tuttu, pi vinìrisi a vantari avanti a ttia e jìrisi a vantari avanti a tutt’ ’u paisi ca ’u figliu era sô!

donna mita: E vu’ ’u lassàstivu vantari, zâ Cruci? Pirchì? No p’ ’a robba, è veru? no pi li ricchizzi c’avìanu a vèniri a vu’ o a vostra figlia, si v’arriniscìa bbona. Ccà ’un cc’è lu ’ngannu chi pari! Lu ’ngannu è unni nun pari!

don simuni: Oh! Basta, finèmula! finèmula! A locu di fari tutti sti chiacchieri e di pigliàrivi pi li capiddi, ca ’un cunchiujiti nenti, circamu di vèniri a lu rimeddiu, tutti d’accordu ccà, ca semu ’nfamiglia!

zâ cruci: E chi rimeddiu vuliti cchiù, vecchiu stòlitu! — Ah, cu’ vi cci purtà davanzi a mmia? — Semu ’nfamiglia, semu ’nfamiglia, dici! Doppu ca s’ha jutu vantannu di stu figliu davanti a cuegghiè, ora cerca lu rimeddiu. — Cci aviti a pinsari vu’, ora!

don simuni: I’? I’ haju a me’ figliu, ora, di pinsari. A lu vostru cci avi a pinsari sô pa’. Liolà ’un po’ nigari ’nfacci a mmia ca ’u figliu è sô!

tuzza: Quali?

don simuni: (ristannu sturdutu): Chi ven’a ddiri, quali?

donna mita: Gna ’u tô, bedda, quali? Iu haju ccà a me’ maritu c’un pô dubbitari di mia!

don simuni: O la finiti tutti du’, matri e figlia, o vi lassu ’ntrìdici e mi nni vaju ’na vota e pi sempri! Me’ muglieri ccà a la fini mi vosi dari sta cunzulazioni e ’un s’avi a pigliari còlari! — Lassati parlari a mmia cu Liolà.

Si senti avvicinari a picca a picca di luntanu ’u cantu dê vinnignaturi.

tuzza: Ch’avi a parlari cchiù! Vidissi ca ’un vogliu! ’Un s’arrisicassi a parlari!

don simuni: Tu ti l’ha’ pigliari, com’è di giustu, pirchì iddu sulu ti po’ dari lu statu, tantu a ttia, quantu a lu figliu, quannu sarrà! E ven’a ddiri ca pi persuadirlu, sacciu iu chiddu ch’ê ffari... Lassati parlari a mmia!

Liolà, la gnà Càrmina, Ciuzza, Luzza, Nedda, tornanu cu ’i gistri chini di racina; Paliddu, Caliddu e Tiniddu, cu ’i panareddi ’mmanu. Cantanu a ccoru; ma appena junti sutta l’appinnata, vidennu a donna Mita e a don Simuni, e la facci stracanciata d’ ’a zâ Cruci e di Tuzza, s’arrestanu di bottu, e sulu Liolà, facci tosta, comu si nnenti fussi, sècuta a cantari e si fa avanti c’ ’a sô gistra pi jirla a sdivacari d’ ’a finestra d’ ’u parmentu).

zâ cruci: (jennu avanti a li fimmini): Lassati! lassati ddocu sti gistri, picciotti, c’ ’un haju cchiù sta testa pi ora!

liolà: E pirchì? Chi fu?

zâ cruci: Itivinni, itivinni, ca po’, nnô casu, vi chiamu iu!

don simuni: Tu veni ccà, Liolà!

’Nfunnu, davanti l’appinnata, ’a gnà Càrmina, Ciuzza, Luzza e Nedda si piglianu ’mmezzu a donna Mita e cci fannu tanta festa: cu’ l’abbrazza, cu’ la vasa, p’ ’a cunzulazioni c’ha datu a tutti. Tuzza li talìa e si macirìa tutta; chianu chianu, chianu chianu, si tira nnarrè fin ’a porta d’ ’a robba e si ’nfila dintra, senz’èssiri vista.

liolà: Voli a mmia?

don simuni: Cuscina, viniti ccà!

liolà: (cu aria di cumannu): zâ Cruci, ccà!

don simuni: Oj è jornu signatu e avi a èssiri festa pi tutti.

liolà: Sicuru! E s’avi a cantari! No ccà ’a zâ Cruci, ca dici ca sonu e canzuni su’ cosi di ventu! Si su’ cosi di ventu, venia ddiri ca su’ cosi me’, zâ Cruci, pirchì iu e lu ventu semu comu ’i fratuzzi!

don simuni: E ’u sapemu, ’u sapemu ca sì svintatu, figliu! Ma ora è tempu di mettiri ’a testa a partitu!

liolà: E allura facissi cuntu ca moru!

don simuni: Ali curti. Vidi ca t’ê ddari parti e cunzulazioni, ca Diu mi vosi fari la grazzia...

zâ cruci: Senti, senti bbonu stu discursu, tu c’ ’un nni sa’ nenti!

don simuni: ’Nzumma ê parlari iu, sì o no?

liolà: Lassassi parlari a iddu!

zâ cruci: Parlati, parlati... Vi la vosi fari Diu veru sta grazzia!

don simuni: Sissignura, ca doppu quattr’anni, a la fini, me’ muglieri pari ca s’avissi arrisurbutu...

liolà: (cu la massima facci tosta): Va’! Veru?... Uhh!... mi cunzolu... mi cunzolu... — Cci fazzu subitu, ccà a tammuru, ’na puisìa!

don simuni: Aspetta! aspetta! chi puisìa!

liolà: «Picciriddu... masculiddu...»

don Simuni ci attuppa ’a vucca cu ’a manu

Ah mancu mi permetti allura ca cci v’ê ffazzu l’eppròsita a donna Mita?

don simuni: Aspetta ccà, aspetta ccà, ti dicu, santu diascacciuni!

lu teni

liolà: ’Un s’arraggiassi! Comu! Si nn’avi a jiri ’mpapònia vossia, e s’arraggia? — Va’, l’haju ’mpizzu ’a lingua! m’ ’a lassassi fari sta puisìa a donna Mita... ’Un ’a pozzu tèniri cchiù!

don simuni: Lassa stari, ti dicu, ’a puisìa, ca ccà n’autra cosa tu ha’ ffari!

liolà: E chi sacciu fari nent’autru iu, zû Simuni?

zâ cruci: Mma’, chi cc’entra! Chi sapi fari nent’autru iddu, ’u mischineddu!

cci s’ancugna, cci afferra un vrazzu e cci dici sutta sutta a denti stritti

Du’ voti ’a figlia mi cunzumasti, assassinu!

liolà: Iu? Chi dici, zâ Cruci? Ah, comu? chistu m’avi a ddiri vossia, ccà, davanti a ’u zû Simuni? Iddu, ’u zû Simuni, no iu!

zâ cruci: No, tu, tu, tu!

liolà: Vossia joca, zâ Cruci. Iu? — Joca. — Vossia sula ’un mi po’ ddiri chistu ccà! ’Un scanciamu ’i cani ’mmanu, ora... Iu vinni ccà, zâ Cruci, a dumannaricci ’a manu di sô figlia, ’un sapennu nenti...

zâ cruci: Nenti? Ah, nenti, dici? Doppu chiddu c’avìatu fattu, e cu ’u figliu p’ ’u mezzu?

liolà: Miu? Chi dici! — Ccà, d’ ’u zû Simuni, ’u figliu, scusassi!

zâ cruci: D’ ’u zû Simuni, già! d’ ’u zû Simuni!

liolà: Oh, zû Simuni... e comu? parlassi vossia! E chi voli... chi nnenti vulìssivu nigari, ora, tutti du’? — Ah, vulìssivu jittari lu figliu ’ncoddu a mmia, ora? — Foddi siti, tutti dui! Iu haju ringraziatu a Diu, ca senza sapìrinni nenti mi stava jttannu ccà ’ntra sti lazza! — A la larga! a la larga! — Cci l’ha cunzumatu ’u zû Simuni ’a figlia du’ voti! — Ah, comu? ’Un cci bastava unu? ccà cu sô niputi? Du’? Unu puru cu sô muglieri? — Sta parti cci avia a ffari ccà a sô cuscina? a Tuzzidda? — E chi vecchiu è vossia? Sciamma di ’nfernu? focu divinu? diavulu? Muncibeddu? chi è? Di’ nni scanza! Si nn’avi a guardari ogni figlia di mamma, allura, di vossia!

zâ cruci: Già! giustu d’iddu, giustu d’iddu s’hannu a guardari li figli di mamma!

don simuni: Liolà, ’un mi fari parlari! Vidi c’ ’un vogliu parlari! ’Un mi fari fari chiddu c’ ’un haju a ffari e nun vogliu fari! Vidi ca cu me’ niputi ’un cc’è piccatu e mancu cci nni putìa èssiri! Cc’è sulu ca idda mi si jttà a li pedi e mi dissi chiddu ca cc’era statu cu ttia e lu statu unni si truvava. Me’ muglieri ora lu sapi. E iu sugnu prontu a juraritillu davanti a Gesù sagramintatu e davanti a li genti ca m’haju vantatu a tortu di lu figliu ca, ’ncuscenza, è tô!

liolà: E cu cchistu m’avissi a pigliari a Tuzza: iu ora?

don simuni: T’ ’a po’ pigliari, Liolà, pirchì com’è veru Diu e la Madonna Santissima, ’un ha statu d’àutru chi di tia la criatura!

liolà: Mai, Maria! — M’ ’a vulìa pigliari, zû Simuni. Prima. Pi cuscenza. Sulu pi cuscenza, no pi autru. Sapia ca pigliannumi a idda, tutti li canzuni m’avìanu a mòriri nni lu cori! — Idda allura ’un mi vosi. — Cisca china e viteddu grassu; vutti china e muglieri ’mmriaca — zû Simuni, zâ Cruci — ’un si ponnu aviri! — Ora ca la jucata nun vi vinni ’mparu? — Mai, Maria!

si piglia p’ ’a manu i picciliddi

Va’, picciliddi, jamuninni...

s’abbia, po’ torna ’nnarrè

Mi pozzu fari di cuscenza, sì. — No, pi idda! Pi idda, nenti! Ma viu ca — gira vota e firrìa — ccà cc’è un figliu di cchiù! Pi cchistu ’un haju difficultà: m’ ’u pozzu pigliari iu! Cci crisci ’u sirvizzu a me’ matri. — Cci ’u dicissi a Tuzzidda, zâ Cruci: s’ ’u figliu m’ ’u duna, m’ ’u pigliu!

tuzza: (ca si nn’ha statu tutta cugliuta, di banna, jttannu focu di l’occhi, a st’urtimi paroli si lassa jri c’un cuteddu ’mmanu): E te’! Pigliati chista!

Tutti gridanu, livannu li manu e currennu ad affirrarla.

liolà: (prontu, però, cci ha pigliatu a volo la manu, e cu l’autra manu, ridennu, cci duna supra li jta fina ca cci fa càdiri ’nterra ’u cuteddu, e nn’ ’u mentri rassicura a tutti dicennu tra li risati): Nenti... nenti... nenti è!... (appena a Tuzza: cci cadi di mmanu ’u cuteddu, cci metti ’u pedi supra e dici arrê, cu ’na gran risata): Nenti! (si cala a basari ’ntesta unu dê tri picciliddi, po’ si talìa ’mpettu e vidennusi tanticchia di sangu): ’Un gracciuneddu, a sfrisciàri... (cci passa ’u jtu di supra e po’ lu va a passari supra la vucca di Tuzza): Te’, tasta! — Duci, ah? (a li fimmini): Lassàtila jri! (si piglia arrè p’ ’a manu ’i picciliddi, si vota e dici a Tuzza ca chianci):

Nun chiànciri, Tuzzidda, ’un t’appinari!

Quannu lu fai, nun lu fari muriri.

Tri, e unu quattru — e cci ’nsignu a cantari!

SIPARIU

Indice Biblioteca Progetto Luigi Pirandello

© 1996 - Tutti i diritti sono riservati

Biblioteca dei Classici italiani di Giuseppe Bonghi

Ultimo aggiornamento: 28 agosto 2011